Loading...

Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor – Şedinţa Camerei Deputaţilor din 13 septembrie 2017

Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor – Şedinţa Camerei Deputaţilor din 13 septembrie 2017

Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor – Şedinţa Camerei Deputaţilor din 13 septembrie 2017

Şedinţa a început la ora 08,37.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de doamna deputat Carmen-Ileana Mihălcescu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

A doua parte a şedinţei a fost condusă de domnul deputat Petru Gabriel Vlase, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnul deputat Georgian Pop şi de domnul deputat Liviu-Ionuţ Moşteanu, secretari ai Camerei Deputaţilor.
Video in format Flash/IOS
Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

Declar deschisă prima parte a şedinţei noastre de astăzi, dedicată declaraţiilor politice şi intervenţiilor.

Dispoziţiile regulamentare vi le reamintesc. Declaraţiile politice se prezintă în scris sau verbal şi nu vor depăşi mai mult de 3 minute, potrivit Regulamentului.
Video in format Flash/IOS Camelia Gavrilă – declaraţie politică intitulată Şcoala românească – valori, împliniri, contraste;
În continuare, Grupul parlamentar al PSD – doamna deputat Camelia Gavrilă.

Vă rog.

Video in format Flash/IOS
Doamna Camelia Gavrilă:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi se referă la ideea de şcoală – “Şcoala românească – valori, împliniri, contraste”. Fireşti reflecţii de septembrie, pentru că această lună este, într-un fel, în timp inaugural, marchează un nou început, un nou ciclu educaţional şi toţi ne îndreptăm fie cu nostalgie spre anii de şcoală, fie cu proiecţie de vise, de gânduri de viitor, pentru cei tineri care se află prinşi în sistemul educaţional.

Paradoxal şi filosofic vorbind, şcoala este un continuum spaţiu-timp. Este un spaţiu al cunoaşterii, un univers al învăţării, al întâlnirii cu ştiinţa, cu elemente de cultură, cu istorie, filosofie, arte. Este un univers al legităţilor, dar este şi un timp al devenirii, un timp al trecerii prin cercurile concentrice de la spiritul ludic al copilului, spre neliniştea adolescenţei şi până la cunoaşterea de sine şi descoperirea vocaţiilor.

Dincolo de aceste aprecieri cu caracter mai degrabă pedagogic şi filosofic, trebuie să constatăm că şcoala are nevoie de sprijin, de strategii educaţionale, de strategii politice şi de implicare şi mai mare a Guvernului, a Parlamentului, de receptivitate faţă de ceea ce înseamnă şi aspect critic, şi necesară devenire în acest spaţiu al educaţiei.

Valorile şi traseele tradiţionale ale şcolii româneşti, care înseamnă şi studiu, consistenţa informaţiei, care înseamnă performanţă solitară, de multe ori, disociere între teorie şi practică, trebuie să primească şi un complement european, în sensul gândirii critice, în sensul problematizării, al pragmatismului, pentru că, într-un fel, noi trebuie să ne educăm elevii şi pentru interogaţie, şi pentru nelinişte, şi pentru spiritul dubitativ, pentru că inteligenţa înseamnă şi această educaţie întru dizidenţă, simbolic vorbind.

Privind retrospectiv spre ceea ce s-a întâmplat din ’89 încoace, constatăm reuşite ale şcolii, aspecte legate de etape pe care le-au parcurs, de reformare, un număr impresionant, de aproape 7 milioane de absolvenţi de învăţământ primar şi gimnazial, de 6.800.000 de absolvenţi ai învăţământului secundar, liceal şi profesional, peste 600.000 de absolvenţi de învăţământ postliceal, la care, sigur, se adaugă absolvenţii învăţământului superior, deci un număr consistent, valenţe impresionante.

Tabloul actual – şi acesta este foarte consistent – al anului care se deschide, aproape 20.000 de unităţi de învăţământ, 200.000 de cadre didactice, aproape două milioane de elevi, la care se adaugă şi studenţi, şi preşcolari – deci un domeniu consistent, un domeniu social, pentru care s-au derulat şi proiecte, dar care are nevoie şi de intervenţie şi de câteva accente.

O să sintetizez pentru a mă încadra în timpul alocat…
Video in format Flash/IOS
Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Aţi depăşit cele 3 minute.
Video in format Flash/IOS
Doamna Camelia Gavrilă:

O clipă.

Doar nevoia de a acorda suportul alimentar pentru preşcolari şi elevi şi a generaliza acest suport educaţional, Programul “Şcoală după şcoală” trebuie urgent regândit şi lansat.

De asemenea, este nevoie de o regândire a Legii educaţiei, a bacalaureatului diferenţiat, a modului în care consilierii, şi logopezii, şi personalul de sprijin pentru învăţământul special sunt implicaţi, măsuri care, sigur, presupun şi aspecte financiare, dar şi implicare şi respectarea unor criterii europene extrem de importante.

Este un an important în faţa noastră, un an care stă şi sub semnul Centenarului şi cred că sub cupola aceasta a vibraţiei patriotice şi naţionale, şcoala, educaţia, formarea profesională nu pot lipsi.

Vă mulţumesc.

Deputat al PSD de Iaşi, Camelia Gavrilă.
Video in format Flash/IOS
Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Mulţumesc.
Video in format Flash/IOS Daniel Olteanu – declaraţie politică având ca temă taxarea suplimentară a românilor care lucrează în afara ţării;
Domnul deputat Daniel Olteanu.

Vă rog.

Video in format Flash/IOS
Domnul Daniel Olteanu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Din date neoficiale, 25% din populaţia judeţului Vaslui a părăsit România. Îmi explic astfel şi mesajele, foarte multe, din partea oamenilor care au aflat că, după ce această ţară i-a respins, le-a retezat şansele, acum vrea să-i taxeze suplimentar, ba chiar să le facă dosare penale.

Este inexplicabilă nu doar viteza cu care ne grăbim să găsim motive prin care să-i taxăm suplimentar pe românii plecaţi în străinătate, ci şi birocraţia cu care continuăm să-i apăsam, să le amintim mereu că au plecat din ţara care a perfecţionat statul la coadă şi completatul de formulare.

Aş vrea să transmit două mesaje foarte clare.

Unul este adresat domnului ministru al finanţelor publice, Ionuţ Mişa.

Vă rog, domnule ministru, să întreprindeţi demersurile necesare pentru anularea atât a obligativităţii reţinute în sarcina românilor, alungaţi practic din această ţară, de a completa documentul numit: “Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la plecarea din România”, cât şi a amenzilor aferente în cazul necompletării acestui document.

Este de-a dreptul revoltător modul în care nişte funcţionari au evaluat, din birou, faptul că oameni plecaţi din satele României pentru a-şi găsi un rost, mulţi dintre ei în agricultură sau la munci necalificate, pot răspunde fără a greşi la întrebări precum: “Sunteţi rezident fiscal într-un stat cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri? În caz afirmativ, aveţi obligaţie fiscală integrală în acel stat?”

Aşa-i că-i pe-nţelesul tuturor?

De asemenea, întrebările referitoare la motivele plecării din România le găsesc absolut provocatoare, inutile, şi au doar darul de a le reaminti acestor români toate aspectele negative care îi fac să privească spre statul român cu mânie.

Foarte, foarte gravă mi se pare ameninţarea cu dosarul penal pentru fals în acte publice, în cazul în care formularul este completat cu date eronate. După ce că îi alungăm pe români din ţară, le mai facem şi dosare penale, şi pentru ce? Pentru că spun că i-au alungat din această ţară jaful, hoţia, dezamăgirile, lipsa oricărei speranţe? Cine sunt acei funcţionari publici care pot decide că acestea nu sunt motive reale?

În încheiere, aş vrea să-i transmit domnului prim-ministru Mihai Tudose ca, înainte să le facem dosare penale românilor plecaţi în străinătate, să ne gândim ce facem pentru a-i readuce acasă, în mijlocul familiilor, asta până nu are loc, în afara ţării şi definitiv, reîntregirea acestor familii, sau, şi mai grav, sau poate la fel de grav, până când aceştia nu aleg să renunţe la cetăţenia română.

Vă mulţumesc.
Video in format Flash/IOS
Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Mulţumesc şi eu.
Video in format Flash/IOS Adrian-Claudiu Prisnel – declaraţie politică având ca subiect începerea anului şcolar;
Domnul deputat Mihai Botez?

Doamna Cristina Iurişniţi?

Domnul Iulian Bulai?

Domnul Adrian Prisnel?

Domnule deputat, vă rog.

Video in format Flash/IOS
Domnul Adrian-Claudiu Prisnel:

Bună ziua!

Doamnă preşedinte,

Dragi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi este foarte scurtă.

Vreau să vă amintesc atât dumneavoastră, cât şi ministrului educaţiei naţionale, Liviu Pop, că anul viitor şcoala începe tot la 15 septembrie, ca întotdeauna, ca să nu mai fim prinşi nepregătiţi, fără manuale, fără avize de funcţionare şi reparaţii în şcoli.

Mulţumesc.
Video in format Flash/IOS Benedek Zacharie – declaraţie politică având ca temă abuzul de putere economică asupra IMM-urilor;
Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Domnul Márton Árpád a depus în scris.

Domnul Benedek Zacharie? Vă rog.

Video in format Flash/IOS
Domnul Benedek Zacharie:

Stimaţi colegi,

În declaraţia mea politică de azi, cuvintele-cheie sunt: contracte de investiţii publice, CNAIR, CFR SA, prestatori, IMM-uri şi abuz de putere economică.

Numeroşi antreprenori mici şi mijlocii, aflaţi în relaţii contractuale cu operatori economici de mare anvergură, – este vorba aici de firme sau consorţii de firme care au capacitate financiară şi tehnică, precum şi portofolii adecvate pentru a putea participa la licitaţiile organizate de CNAIR sau CFR SA -, mi-au atras atenţia asupra unor disfuncţionalităţi grave, alarmante în derularea acestor contracte. Plata serviciilor aferente unui contract de achiziţie publică prestată fără ca firma să aibă calitatea de subcontractant se dovedeşte a fi o adevărată piatră de încercare: contractantul amână plata facturilor cu termene care depăşesc cu mult 90 de zile, se fac plăţi parţiale de 10-15% sau, într-un final, se propune ca valoarea facturată să fie sensibil amendată, uneori chiar până la 50%. Firmele mici şi mijlocii se văd puse în faţa unei dileme: ori acceptă suma care, chiar dacă nu le acoperă costurile, totuşi le permite supravieţuirea, fie încearcă recuperarea sumelor datorate în instanţă.

IMM-urile sunt puse în faţa unei oferte care încalcă toate regulile eticii în afaceri, semănând mai degrabă cu legea celui mai puternic, valabilă în Vestul Sălbatic acum un secol şi jumătate. Adevărul este că situaţia nu descrie o dilemă reală. Varianta dării în judecată a contractorului nu poate fi o opţiune valabilă, dacă IMM-ul vrea să aibă o şansă să-şi continue activitatea. Ştiind cât durează un proces, ştiind cât costă un proces, conştient fiind de decalajul de calibru dintre propria firmă şi contractorul licitaţiei, niciun prestator nu va putea alege această cale.

În concluzie, în România, sub umbrela contractelor mari de investiţii publice în infrastructură, mor sufocate IMM-urile lăsate de izbelişte, acele IMM-uri care, în Uniunea Europeană, îşi găsesc un loc propice pentru a se dezvolta. În România, sub privirile nepăsătoare ale CNAIR şi CFR SA, şantierele marilor investiţii în infrastructură sunt cimitire ale întreprinderilor mici şi mijlocii, victime ale abuzului de putere economică, ale firmelor câştigătoare de licitaţii.

În spatele acestor IMM-uri sunt oameni care nu aşteaptă ajutor de la stat, nu vor să trăiască din şomaj, sunt alegătorii noştri, oameni care aspiră la un trai mai decent, oameni care vor să fie la zi cu obligaţiile faţă de stat. Aceşti întreprinzători ne cer doar să aibă o şansă reală de a-şi încasa contravaloarea muncii realizate şi să-şi continue activitatea. Pot exista diverse programe de ajutorare a IMM-urilor sau de înfiinţare a noi IMM-uri, tot degeaba, dacă firmele care funcţionează acum intră cu sutele în insolvenţă sau faliment, din cauza conduitei indecente a unor societăţi cu pretenţii de antreprenor general.

Aşadar, consider că este obligaţia beneficiarului şi a firmei de consultanţă să verifice modul în care firma câştigătoare îşi achită facturile faţă de aceşti prestatori.

De asemenea, tot companiile ar trebui să instituie un sistem de semnalare a întârzierilor de plată…
Video in format Flash/IOS
Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Aţi depăşit cele 3 minute…
Video in format Flash/IOS
Domnul Benedek Zacharie:

Încă un moment.

… a comportamentelor necorespunzătoare cu principiile unei pieţi concurenţiale şi, mai ales, a abuzului de putere economică exercitat asupra prestatorilor.

Vă mulţumesc.
Video in format Flash/IOS
Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Mulţumesc.
Video in format Flash/IOS Corneliu Bichineţ – declaraţie politică intitulată Ţara noastră este plină de evenimente fericite;
Domnul deputat Corneliu Bichineţ.

Vă rog.

Video in format Flash/IOS
Domnul Corneliu Bichineţ:

Am ascultat, stimată doamnă preşedinte, acum câteva minute, o declaraţie politică a deputatului Daniel Olteanu, una foarte bună, de altfel, în care acesta îşi exprima o nedumerire, aflând, în sfârşit, şi Domnia Sa că 25% din populaţia judeţului Vaslui a plecat la muncă în străinătate.

Vreau să vă spun, stimate coleg, că toţi cei 75% rămaşi acasă votează, dintotdeauna, PSD-ul, şi aceasta pentru că n-au găsit niciodată un liberal pe care să-l voteze. Sau, dacă ar fi fost vreunul, n-aţi ştiut să-l păstraţi.

Stimată doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Încep astăzi o serie a declaraţiilor mele politice, o serie intitulată generic “Ţara noastră este plină de evenimente fericite”.

Pe unul dintre evenimentele fericite vi l-am menţionat acum jumătate de minut. Aflăm de la guvernanţii noştri că, pe toate planurile, surclasăm Europa. În ţara lui Terente, se înţelege, totul este supradimensionat. Indicatorii economici demonstrează că suntem departe… pe primul loc. Pe plan social nu sunt tensiuni, pe plan cultural înfloresc toate… artele.

A început şcoala. N-o să procedez şi eu precum ceilalţi colegi care arată lipsurile. Eu am să spun că în România există ceva în plus faţă de toată lumea – manualul de educaţie fizică, din care elevii învaţă mersul pe sârmă, tumba şi mersul târâş, care, probabil, o să-i ajute în viaţă.

N-o să spun că în ţara aceasta nu sunt şcoli bune, pentru că s-au făcut destule şcoli bune. Voi spune că în ţara aceasta, ţara lui Terente, unde orice este posibil, încă nu s-a înţeles necesitatea şcolii profesionale, care dă posibilitatea multor elevi, prin învăţământul vocaţional, să înveţe o meserie care să-i ajute tot restul vieţii să trăiască.

Am vorbit săptămâna trecută de rectificarea bugetară. Ea s-a făcut, dar aţi văzut cu toţii, s-au luat banii de la investiţii şi s-au trecut la consum. În acest fel – trag un semnal de alarmă – niciodată România nu va merge pe drumul firesc al dezvoltării.

De asemenea, în toată lumea, miniştrii care şchiopătă sunt schimbaţi. Şi la noi, câţiva miniştri, care nu i-au mai plăcut inegalabilului domn Dragnea, au fost schimbaţi, dar România este singura ţară din lume unde există un om bun la toate, soluţia de avarie – domnul Fifor.

Închei, stimată doamnă preşedinte, stimaţi colegi, prin a spune că singura categorie socială care nu-i încă bulversată, tulburată este cea a ţăranului gospodar, care aşteaptă să-şi strângă recolta.

Vă mulţumesc.

Corneliu Bichineţ, PMP Vaslui.
Video in format Flash/IOS
Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Mulţumesc.
Video in format Flash/IOS Victoria Longher – intervenţie având ca subiect organizarea Zilelor Culturii Polone la Suceava, în perioada 7-9 septembrie;
Doamna deputat Victoria Longher?

Vă rog.

Video in format Flash/IOS
Doamna Victoria Longher:

Bună ziua!

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

În perioada 7-9 septembrie, la Suceava, s-au organizat “Zilele Culturii Polone”, o manifestare deja consacrată, pe care Uniunea Polonezilor din România o organizează de 19 ani.

Sub deviza “Mai aproape unii de alţii”, cea de-a XIX-a ediţie a “Zilelor Culturii Polone” a debutat la Muzeul de Istorie, deschiderea oficială reunind oaspeţi de seamă din Polonia, oficialităţi locale sucevene, precum şi prieteni apropiaţi ai comunităţii poloneze din România şi Suceava.

Principalele discuţii au fost despre consolidarea relaţiilor dintre România şi Polonia, cooperarea şi parteneriatele dintre autorităţile celor două state, precum şi menţinerea acestor legături.

A urmat vernisajul expoziţiei intitulate “Józef Piłsudski – om de stat al Poloniei şi Europei”, cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la naşterea Mareşalului Józef Piłsudski, fiind un rezultat al colaborării dintre Muzeul Bucovinei din Suceava şi Institutul Polonez din Bucureşti.

Timp de două zile, la simpozionul internaţional intitulat “Legături istorice şi culturale polono-române”, desfăşurat în sălile de conferinţă ale Muzeului de Istorie, au participat profesori universitari din Polonia, Ucraina, Republica Moldova şi România. Tot atunci a avut loc şi lansarea celor mai noi cărţi dedicate tematicii polono-române editate în Polonia şi în România.

Ziua de 9 septembrie a fost dedicată în întregime Sărbătorii Roadelor în Soloneţu Nou. Manifestările au început cu Sfânta Liturghie de la ora 11:00, după care a urmat expoziţia de roade şi specialităţi culinare şi spectacolul folcloric cu participarea ansamblurilor reprezentative ale uniunii, precum şi a musafirilor, a Ansamblului Folcloric de Cântece şi Dansuri “Złoty Potok” din Jelna, în regiunea Podkarpacie, Polonia.

La Zilele Culturii Polone au participat reprezentanţi ai Senatului Poloniei, ai Ambasadei Republicii Polone la Bucureşti şi ai Institutului Polonez din Bucureşti, reprezentanţi ai Voievodatului Podkarpackie, înfrăţit cu judeţul Suceava, iar în timpul Sărbătorii Roadelor, la Soloneţu Nou a fost prezent cardinalul Kazimierz Nycz, mitropolitul Varşoviei.

Vă mulţumesc.

Deputat Victoria Longher, Uniunea Polonezilor din România.
Video in format Flash/IOS
Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Mulţumesc.
Video in format Flash/IOS Vasile Cîtea – declaraţie politică având ca subiect Autostrada Moldova-Ardeal;
Domnul deputat Vasile Cîtea.

Video in format Flash/IOS
Domnul Vasile Cîtea:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea de astăzi este cu trimitere, din nou, la Autostrada A8 sau Autostrada Iaşi-Târgu Mureş sau Autostrada Moldova-Ardeal, mai aproape de adevăr.

Dragi colegi,

Autostrada Moldova-Ardeal sau A8, Iaşi-Târgu Mureş, începe să prindă contur odată cu conştientizarea obstacolelor care au întârziat acest proiect de infrastructură rutieră de importanţă strategică pentru România.

Astfel, ministrul transporturilor, Răzvan-Alexandru Cuc, a declarat recent că până la sfârşitul anului se va implementa procedura de proiectare şi execuţie a autostrăzii şi datorită faptului că acest proiect foarte important pentru aproximativ 25% din teritoriul naţional al României a fost prins şi punctat în MasterPlanul General pentru Transport, al României.

Ministrul transporturilor recunoaşte faptul că acest proiect a fost blocat în trecut într-o birocraţie internă, fapt care a demarat devansarea anumitor proiecte, printre care şi acesta, deşi, conform calendarului iniţial, termenul aprobat de începere a procedurilor iniţiale ar fi putut fi chiar anul 2020. Evident, dragi colegi, că anul 2020 nu ar fi fost un termen încurajator pentru statul român, atât timp cât, în numeroase ocazii, comisarul european Corina Creţu a insistat asupra necesităţii finalizării capetelor de reţele TNT de transport, precum şi a infrastructurii rutiere corespunzătoare Coridoarelor Pan-europene IV şi IX, atrăgând atenţia că proiectele care se încadrează în cele două capitole de infrastructură deja menţionate reprezintă pentru Uniunea Europeană o urgenţă şi, pe cale de consecinţă, o prioritate.

Tocmai de aceea suntem mulţumiţi de faptul că domnul ministru al transporturilor a ajuns la concluzia că trebuie renunţat la reevaluarea studiilor de fezabilitate, pentru a câştiga timp, studiile deja existente fiind făcute de companii cu expertiză în domeniu.

Cu alte cuvinte, factorul guvernamental doreşte să câştige timp preţios în demararea procedurii efective de construcţie a Autostrăzii A8, ceea ce este un lucru, evident, încurajator.

În altă ordine de idei, acest proiect de infrastructură rutieră revine şi în sprijinul cetăţenilor români din Republica Moldova, constituind pentru aceştia o pârghie importantă în eforturile lor de aderare la marea familie europeană, modificarea opticii Guvernului României fiind oglindită pozitiv şi în presa independentă din Republica Moldova.

Nu putem să trecem sub nicio formă cu vederea iniţiativa societăţii civile care, în perioada 8-10 septembrie 2017, ca urmare a constituirii unui Grup de iniţiativă format din reprezentanţii mai multor categorii sociale şi profesionale care au efectuat un marş având ca deviză “Împreună pentru A8” consideră că anul Centenar este cel mai potrivit pentru semnarea contractelor de atribuire a celor 3 tronsoane de autostradă care compun în final ruta Ungheni-Iaşi-Târgu Mureş. Acest marş fără precedent al societăţii civile a venit în contextul în care, la 100 de ani de la Marea Unire, Moldova trebuie să fie unită cu Ardealul şi Europa de Vest, nu numai într-o formă juridică, ci şi printr-o infrastructură rutieră adecvată, care să reducă decalajele de dezvoltare între regiunile României.

Suntem încredinţaţi de faptul că promisiunile prim-ministrului şi ale ministrului de resort vor fi puse în aplicare, iar Autostrada Moldova-Ardeal va prinde contur începând cu sfârşitul acestui an.

Vă mulţumesc.

Deputat de Iaşi, Vasile Cîtea.
Video in format Flash/IOS
Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Mulţumesc.
Video in format Flash/IOS Florica Cherecheş – declaraţie politică intitulată Şcoala a început, dar nu e la fel pentru toţi!;
Doamna deputat Florica Cherecheş.

Vă rog.

Video in format Flash/IOS
Doamna Florica Cherecheş:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează “Şcoala a început, dar nu este la fel pentru toţi!”

Am participat şi în acest an, cu bucurie şi emoţie, în calitate de deputat, la deschiderea oficială a noului an şcolar. Ceea ce nouă ni se pare o stare de normalitate, adică şcoli pregătite să primească elevii în bănci, dotate cu echipamente moderne, cu săli de clasă renovate, grupuri sanitare la standarde şi laboratoare utilate, este o raritate pentru majoritatea unităţilor de învăţământ din România.

În timp ce domnul ministru Liviu Pop încerca fără succes, în direct, la televiziuni să identifice care este rolul celui de-al treilea “i” din cuvântul “copiii” şi ruga reporterul să îşi dea singur răspunsul la întrebarea dacă e articol hotărât sau nehotărât, în România anului 2017, din peste 31.000 de unităţi de învăţământ, doar 6.500 au avize şi autorizaţii şi pot funcţiona în legalitate, adică mai puţin de un sfert, restul şcolilor fiind un real pericol pentru integritatea şi sănătatea elevilor.

Dacă părinţii l-ar asculta pe ministrul Pop, care, întrebat de reporteri ce ar trebui să facă părinţii legat de şcolile fără autorizaţie de funcţionare, a răspuns scurt “…să nu-i ducă pe copii în şcolile respective”, ar trebui să ocolească peste 24.500 de unităţi şcolare. Şi acest lucru, deoarece numărul şcolilor care vor începe anul şcolar fără autorizaţie sanitară de funcţionare va fi aproximativ acelaşi cu cel de anul trecut, iar la acestea se adaugă şi şcolile fără autorizaţie la incendiu. Să ne ferească Dumnezeu de un scurtcircuit sau de un incendiu!

Problema autorizaţiilor şcolilor nu este una care a apărut peste noapte şi nu a putut fi rezolvată; an de an avem aceeaşi situaţie.

Toaletele din capătul curţii, pereţii crăpaţi, tavanele infiltrate şi mucegăite care riscă să se prăbuşească, dar şi lipsa izolaţiilor, a apei potabile – sunt doar câteva dintre problemele întâlnite în multe şcoli şi grădiniţe din România. Deşi nu primesc avize de la DSP şi de la ISU, instituţiile de învăţământ se redeschid pe răspunderea autorităţilor locale, în speranţa că problemele vor fi rezolvate pe parcursul anului şcolar. Dar ele sunt aceleaşi în fiecare an şi nu se rezolvă niciodată pentru că sumele alocate de la bugetele locale pentru realizarea lucrărilor obişnuite sunt în funcţie de posibilităţile fiecărei primării, banii de la centru lăsându-se aşteptaţi.

Până când guvernanţii noştri nu vor înţelege că pentru un învăţământ de calitate este nevoie de mai mult de 3% din PIB şi până când nu vor creşte gradual procentul alocat până la 6%, nu avem cum să asigurăm un mediu plăcut în şcoală, în care elevii să se ducă cu plăcere şi să se simtă stimulaţi spre învăţare.

Nu pot să cred că toate aceste lipsuri cu care se confruntă sistemul de învăţământ au apărut în această vacanţă, când domnul ministru era ocupat cu editarea manualului de educaţie fizică şi sport. Indiferenţa manifestată de cei responsabili de starea deplorabilă a mii de unităţi şcolare, lipsa manualelor şcolare, securitatea precară în şcoli, lipsa măsurilor necesare pentru motivarea şi perfecţionarea personalului sunt tot atâtea motive care mă îndreptăţesc să cer demiterea funcţionarilor care se fac vinovaţi de această stare de fapt, care ar trebui să plece şi să-i lase pe alţii care ar şti ce să facă pentru salvarea învăţământului românesc.

Dacă nu investim azi în prezent, nu vom avea mâine un viitor!

Florica Cherecheş, deputat al PNL de Bihor.
Video in format Flash/IOS
Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Mulţumesc.
Video in format Flash/IOS Oana-Mioara Bîzgan-Gayral – declaraţie politică având ca temă Avizarea de urgenţă a Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie;
Doamna deputat Oana Bîzgan?

Vă rog.

Video in format Flash/IOS
Doamna Oana-Mioara Bîzgan-Gayral:

Stimate colege, stimaţi colegi,

Bine aţi revenit din vacanţă, sper să fim cu toţii pregătiţi să muncim în interesul cetăţenilor pe care îi reprezentăm în Parlament.

Cetăţeni precum Anca, de 39 de ani, din Maramureş, căsătorită, 2 copii, Simona, de 34 de ani, din Gorj, necăsătorită, Cornelia, de 57 de ani, din Buzău, divorţată, 3 copii – aceste femei cu vârste diferite, din judeţe şi regiuni diferite, cu educaţie, profesii, venituri şi familii diferite au ceva în comun. Aceste femei au murit în chinuri groaznice vara aceasta, ucise de soţi şi concubini, după mulţi ani de bătăi şi abuzuri verbale, psihologice, sexuale. Violenţele pe care le-au îndurat sunt greu de imaginat pentru mulţi dintre noi, dar erau cunoscute şi tolerate atât rude, de vecini, cât şi de autorităţile locale.

La fiecare 30 de secunde, în România o femeie este bătută de partenerul ei. Trei din zece românce au fost agresate fizic, verbal sau psihic încă de la vârsta de 15 ani. De cele mai multe ori, agresorul nu se limitează la parteneră, ci abuzează şi copiii sau familia extinsă. Nu mai este nevoie, sper, să enumăr efectele devastatoare ale violenţei asupra victimelor, efecte ce durează în timp şi sunt extrem de dificil de contracarat.

Nu avem dreptul să asistăm nepăsători la derularea acestor drame.

Dimpotrivă, avem datoria, obligaţia şi instrumentele să punem capăt unui flagel cu efecte grave asupra sănătăţii, calităţii vieţii şi bunăstării victimelor şi familiilor lor, asupra dezvoltării întregii societăţi româneşti.

Orice victimă a violenţei domestice este cu o victimă prea mult.

În consecinţă, fac un apel şi de la această tribună la Guvernul României, pentru avizarea de urgenţă a Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Rog toate colegele şi colegii parlamentari ca, odată primit în plen, acest proiect de lege, să-l supunem rapid la vot, să-l adoptăm şi să-l trimitem spre promulgare în cel mai scurt timp. Este esenţial ca noua legislaţie să producă efecte cât mai curând posibil. Trebuie să dăm odată şi pentru totdeauna semnalul că există toleranţă zero pentru violenţa domestică!

Vă reamintesc că România a ratificat Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, aşa-numita Convenţie de la Istanbul, aceasta a intrat în vigoare la 1 septembrie 2016 şi se impune transpunerea prevederilor Convenţiei în legislaţia internă.

Să nu uităm nici Constituţia României, art. 22 alin. (1) “dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.”

Vă mulţumesc.
Video in format Flash/IOS
Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Mulţumesc şi eu.
Video in format Flash/IOS Emil-Marius Paşcan – declaraţie politică intitulată Feriţi-vă, vânzătorilor şi trădătorilor de ţară, de furia românească!;
Domnul deputat Niţă Mihai de la ALDE? Nu este prezent.

Domnul deputat Marius Paşcan.

Video in format Flash/IOS
Domnul Emil-Marius Paşcan:

Bună dimineaţa, tuturor!

Doamnă preşedinte de şedinţă,

Distinşi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează “Feriţi-vă, vânzătorilor şi trădătorilor de ţară, de furia românească!”

Când, astăzi, printr-o complicitate politică tacită a trădării naţionale, se încearcă legislativ oficializarea limbii maghiare în România, printr-un troc al guvernării iresponsabile a UDMR-PSD- ALDE, s-a bătut, se pare, palma pentru un proiect legislativ care va arunca în aer convieţuirea interetnică din inima României. Le reamintesc vânzătorilor români de ţară şi neam de câte drepturi au avut parte românii ardeleni sub jugul ocupaţiei şi dominaţiei maghiare de-a lungul timpului.

În vreme ce, după perioada paşoptistă, în Franţa, Belgia, Italia sau Marea Britanie se vorbea despre drepturile omului, despre votul universal sau despre libertăţile naţiunilor europene, Transilvania avea parte de un crunt regim neoabsolutist, instaurat la 1867, prin crearea dualismului austro-ungar, de fapt o întoarcere în timp către Evul Mediu.

Aşa s-a întâmplat că, la începutul secolului XX, românii, majoritari în Transilvania, erau consideraţi de feudalii maghiari o naţiune tolerată, deşi se aflau pe pământurile lor de mii de ani şi reprezentau majoritatea populaţiei din această provincie. În perioada respectivă, prin Legea presei din 1852, inspirată de politicienii maghiari şi adoptată de Guvernul dualist, multe ziare româneşti au fost suprimate, gazetarii români au primit amenzi usturătoare, au fost daţi în judecată şi condamnaţi la ani grei de închisoare. Singura lor vină a fost curajul de a scrie despre drepturile românilor, despre soarta cruntă a ţăranilor români şi despre necesitatea de drepturi egale în Transilvania cu naţiunile “regnicolare”, maghiari, secui şi saşi. Chiar şi unele publicaţii ungureşti, precum “Altkotmany” consemna, în 1903, despre ţăranul român care “nu întâmpină din partea domnilor decât dispreţ, violenţă şi tiranie”. Totodată, sociologul Jaszi Oscar scria în acea perioadă că “junkerul maghiar abia îl consideră ca om pe ţăranul român”.

Politicienii români s-au confruntat mereu cu o atmosferă ostilă în Parlamentul de la Budapesta, primiţi fiind doar la insistenţa Curţii de la Viena. De fiecare dată când vorbeau despre drepturile naţionale, ei erau întrerupţi, ameninţaţi, jigniţi, consideraţi trădători, agitatori, răzvrătiţi. Drept exemplu, marele intelectual român transilvan, Alexandru Vaida Voevod, a fost scos cu forţa din clădirea Parlamentului de la Budapesta, la data de 7 iunie 1907, de un grup de 100 de deputaţi unguri.

Prin adoptarea Legilor Apponyi şi Kossuth, în 1907, în Transilvania s-a urmărit desfiinţarea şcolilor româneşti şi asimilarea forţată, prin impunerea limbii maghiare la toate nivelurile de educaţie. Astfel, s-a ajuns la scoaterea limbii române din şcoli, la maghiarizarea forţată chiar şi a numelor de familie româneşti.

Mai mult, în anul 1912, o altă lege represivă, de asimilare forţată a românilor, a avut drept scop desfiinţarea bisericilor şi a şcolilor confesionale. Toate aceste acţiuni de distrugere a naţiei române erau derulate, în mod metodic, organizat, de structurile guvernamentale de la Budapesta şi Viena, sub oblăduirea Curţii Imperiale habsburgice.

Ulterior, să ne amintim şi de Dictatul de la Viena…
Video in format Flash/IOS
Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Aţi depăşit cele trei minute.
Video in format Flash/IOS
Domnul Emil-Marius Paşcan:

…. şi cedarea Ardealului de Nord către Ungaria horthystă, când, în doar 11 zile, au fost masacraţi aproximativ 1.000 de români ardeleni, doar pentru vina de a fi români. A fost elaborat un program de maghiarizare a românilor care cuprindea expulzarea fruntaşilor vieţii politice româneşti, pauperizarea românilor, mobilizarea lor în armată, colonizarea de unguri, şicanarea românilor sub diverse forme pentru a-i determina să emigreze.

Şi să nu uităm ce s-a întâmplat şi în 1989 în Harghita şi Covasna, ca şi mai apoi în martie 1990 la Târgu Mureş cu Mihăilă Cofar. Şi cei care negociază azi pentru drepturile maghiarilor să le dea, cu reciprocitate tot ce au primit românii ardeleni, de-a lungul istoriei ultimului secol.

Vă mulţumesc pentru atenţie!

Deputat al PMP de Mureş, Marius Paşcan.
Video in format Flash/IOS Ştefan Muşoiu – declaraţie politică având titlul Ucraina încalcă dreptul la educaţie în limba maternă;
Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Domnul deputat Ştefan Muşoiu.

Vă rog.

Video in format Flash/IOS
Domnul Ştefan Muşoiu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte “Ucraina încalcă dreptul la educaţie în limba maternă”.

Stimaţi colegi,

Ţin să-mi exprim de la această tribună a Parlamentului României indignarea şi să dezaprob ferm gestul Radei Supreme ucrainene cu privire la adoptarea Legii nr. 3419-D. Actul normativ prevede ca sistemul de educaţie din ţara vecină să se desfăşoare doar în limba de stat, decizie care va duce la desfiinţarea inevitabilă a tuturor şcolilor cu predare în limbile minorităţilor naţionale. Restricţionarea accesului la învăţământul în limba română din programa şcolară, printr-o decizie politică, este o măsură discriminatorie şi antieuropeană!

Îmi exprim speranţa ca Ucraina să nu persiste în aplicarea unei astfel de legislaţii, contrară dreptului minorităţilor naţionale la educaţie în limba maternă.

De asemenea, nădăjduiesc ca şi angajamentele Ucrainei în relaţia sa cu Uniunea Europeană, precum şi auspiciile deloc favorabile ale contextului internaţional să-l determine pe preşedintele Petro Poroşenko să reanalizeze oportunitatea unei astfel de legi, înainte să o promulge. Normele europene, cât şi cele internaţionale le impun tuturor ţărilor să aibă o conduită corectă faţă de minorităţile naţionale, să le ofere dreptul să-şi conserve tradiţiile şi să-şi însuşească limba maternă în şcoli. Spre deosebire de vecinii de la Est, România este un exemplu pentru întreaga Europă în domeniul protecţiei minorităţilor si este recunoscută ca atare!

Şi din acest considerent doresc să le solicit instituţiilor Consiliului Europei cu atribuţii în materie, să supravegheze evoluţiile îngrijorătoare din Ucraina privind minorităţile naţionale şi deplinul acces la învăţământ în limba maternă pentru etnicii români din Ucraina.

Vă mulţumesc.

Deputat al PSD, Ştefan Muşoiu.
Video in format Flash/IOS
Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Mulţumesc.
Video in format Flash/IOS Corneliu-Mugurel Cozmanciuc – declaraţie politică având ca subiect situaţia politică creată la nivelul Ministerului Apărării Naţionale;
Domnul deputat Mugurel Cozmanciuc.

Vă rog.

Video in format Flash/IOS
Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

Bună dimineaţa, doamnă preşedinte!

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi este una scurtă, dar care vrea să sancţioneze situaţia politică creată la nivelul Ministerului Apărării, care poate fi considerată un factor potenţial de neîncredere la nivel interinstituţional.

Dragi colegi,

Armata română este una dintre cele mai credibile instituţii în momentul de faţă şi acest lucru este pe bună dreptate. Însă ceea ce se întâmplă în ultima perioadă şi mai ales această încredere are şansa să fie zdruncinată prin schimbarea a trei miniştri în numai nouă luni.

Cum poate fi acest lucru considerat ca fiind predictibilitate? Ne regăsim într-un context de securitate care reclamă reacţii ferme şi rapide de adaptare la noile circumstanţe de securitate. Este necesar să avem acţiuni proactive şi mai ales reactive.

De aceea, consider că în momentul de faţă asumarea solidarităţii euroatlantice trebuie să fie definitorie.

România şi-a câştigat statutul de partener de încredere, atât în NATO, cât şi în Uniunea Europeană, însă acest deziderat trebuie să rămână un reper constant în acţiunile politice pe care le vom avea privind apărarea.

În ultima perioadă am fost martorii unei erodări privind principiile, valorile noastre comune, care a demonstrat că putem crea vulnerabilitate atât în construcţia europeană, cât mai ales în parcursul euroatlantic.

Nu cred că este cazul ca situaţia politică internă să afecteze credibilitatea armatei şi mai ales stabilitatea României în plan internaţional.

De aceea, consider că cei care guvernează în momentul de faţă ţara, adică PSD-ul, faţă de Armată trebuie să aibă o atitudine consecventă, la fel cum trebuie să fie şi faţă de România.

Vă mulţumesc.

V-a vorbit Mugur Cozmanciuc, deputat al PNL Neamţ.
Video in format Flash/IOS
Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Mulţumesc.
Video in format Flash/IOS Dan-Răzvan Rădulescu – tur ghidat pe harta poluării oraşului Ploieşti;
Domnul deputat Dan Rădulescu?

Vă rog.

Video in format Flash/IOS
Domnul Dan-Răzvan Rădulescu:

Bună dimineaţa!

Stimaţi colegi,

Vă propun astăzi un tur ghidat al oraşului Ploieşti, supranumit “Capitala aurului negru”, vechi şi dezvoltat centru al industriei petroliere.

Primul popas, Zona Brazi, renumită pentru primirea olfactivă generoasă, cu cocktailuri din dioxid de sulf, hidrogen sulfurat şi benzen.

A doua oprire, nord-estul oraşului, unde esenţele de toluen sunt la superofertă. Staţiile de monitorizare a aerului indică valori de 5 ori mai mari decât limitele maxim admise.

La câţiva kilometri mai spre est, ca nişte gazde generoase care nu se dezmint, cei de la compania Petrotel Lukoil oferă călătorului un suvenir cu formula H2S+SO2.

Pentru o limpezire interioară, vă invit să mă urmaţi şi în zona de nord unde, din norii de fum ai Platformei Unilever, veţi ieşi mai curaţi şi mai relaxaţi.

Şi pentru că toate aceste desfătări olfactive trebuiau să poarte un nume, vorba poetului, li se poate spune, pe scurt, imunitate scăzută, tumori maligne, deficienţe respiratorii şi leucemie.

Pentru toate aceste daruri înmiresmate, cele 4 fabrici care înconjoară municipiul Ploieşti, Petrotel Lukoil, Petrobrazi OMV Petrom, Rompetrol Vega şi Dero Unilever – primesc sancţiuni succesive pe care le achită nonşalant şi revin la vechile practici, dat fiind că amenzile sunt infime în raport cu cifrele de afaceri.

Desigur, de aici din sală, din sala de plen a Camerei Deputaţilor, domnilor parlamentari, nu se simte mirosul, dar nu ar strica un cadru legislativ care să pună capăt otrăvirii acestui oraş.

Locuitorii municipiului Ploieşti se află într-un climax al suportabilităţii, confirmat de explozia mediatică şi de datele alarmante ale autorităţilor şi ale experţilor, privind depăşirile limitelor admise ale indicatorilor de benzen, toluen şi H2S, reglementate de Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător.

Există deja făcută publică o petiţie prin care aproximativ 3.000 de semnatari condamnă disconfortul olfactiv şi influenţa nefastă a poluării asupra stării lor de sănătate.

Pentru a înţelege îngrijorarea locuitorilor din această comunitate, trebuie menţionat că doar în 2016 s-au înregistrat 169 de sesizări, iar în prima jumătate a anului 2017 s-au efectuate deja peste 60 de reclamaţii.

Reprezentantul Institutului de Sănătate Publică Bucureşti a recunoscut oficial că, la nivelul Direcţiei de Sănătate Prahova, dar şi la nivelul Institutului au fost strânse date alarmante despre impactul poluării din zona municipiului Ploieşti asupra populaţiei. În plus, potrivit datelor statistice ale Direcţiei de Sănătate Publică Prahova, numărul deceselor cauzate de tumori maligne şi de tumori respiratorii a crescut în ultimii ani în Prahova şi în Ploieşti.

Invitate la turul ghidat pe care vi l-am prezentat anterior, autorităţile competente să ia atitudine, ne salută de pe tărâmul însorit al lui “mai vedem şi analizăm”. “Perla Litoralului” se află chiar la Direcţia de Sănătate Publică Prahova, care afirmă că se situează în imposibilitatea de a corela nivelul de poluare cu starea de sănătate a prahovenilor, întrucât studiile epidemiologice sunt costisitoare.

Stimaţi colegi şi stimate colege,

Stimaţi cetăţeni,

Dreptul la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic este consfinţit constituţional prin art. 35, persoanele fizice şi juridice având datoria de a proteja şi de a contribui la îmbunătăţirea mediului în care trăiesc.

Dat fiind faptul că nu există reglementări clare pentru suspendarea activităţii poluatorilor în caz de recidivă, voi înainte o propunere legislativă care să introducă, în Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător, prevederi care să dispună suspendarea activităţii agenţilor poluatori…
Video in format Flash/IOS
Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Aţi depăşit cele trei minute.
Video in format Flash/IOS
Domnul Dan-Răzvan Rădulescu:

… în cazul depăşirilor succesive ale valorilor limită impuse până la certificarea soluţionării problemei.

Vă mulţumesc.

Dan Rădulescu, USR Prahova.
Video in format Flash/IOS
Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Mulţumesc.
Video in format Flash/IOS Robert-Nicolae Turcescu – declaraţie politică intitulată Ministrul care pune în genunchi învăţământul românesc trebuie să plece!;
Domnul deputat Robert Turcescu.

Video in format Flash/IOS
Domnul Robert-Nicolae Turcescu:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează “Ministrul care pune în genunchi învăţământul românesc trebuie să plece!”

A început un nou an şcolar. Din păcate, deşi ar fi trebuit să fie un moment special pentru toţi copiii, cu trei de “i”, din România, şcoala a început cu aceleaşi mari probleme: lipsa manualelor, şcoli în paragină, degringoladă în ceea ce priveşte programa şi chiar, la unele clase, lipsa cadrelor didactice.

Cel mai grav însă mi s-a părut modul în care s-a prezentat ministrul educaţiei în această perioadă. Liviu-Marian Pop a avut eşecuri pe toată linia, fapt care a generat toate aceste probleme. Deşi nu este prima oară când ocupă această funcţie, şeful de la educaţie nu s-a achitat de obligaţiile care i-ar fi revenit în calitate de ministru. Aşa ne-am trezit că avem manuale de educaţie fizică, dar nu şi de limba română, avem probleme cu paza în şcoli, avem unităţi de învăţământ care, deşi ne aflăm în secolul XXI, stau să cadă pe copii.

Trist este că tocmai conducătorul învăţământului românesc a devenit ţinta, iertaţi-mi termenul, miştourilor întregii ţări. Cu un limbaj agramat, plin de dezacorduri şi de greşeli gramaticale, Liviu-Marian Pop nu poate fi un exemplu pentru copiii, tot cu trei de “i”, cărora nu le poate explica ce este articolul hotărât. Vorbim despre acelaşi ministru care a numit, în această vară, la conducerea şcolilor din toată ţara, cadre didactice care nu au fost capabile să ia notă de trecere la examenul de titularizare; acelaşi ministru care, tot în această vară, i-a schimbat pe inspectorii şcolari merituoşi, care şi-au câştigat postul prin concurs, cu persoane al căror unic avantaj este calitatea de membru de partid.

Ce au învăţat elevii români din toate acestea? Că singura calitate pe care trebuie să o ai ca să reuşeşti în viaţă este să faci parte din partidul aflat la putere. Nu contează că eşti agramat, nu contează că te doare fix în “genunche” de sistemul pe care îl conduci, nu contează că ai idei năstruşnice care provoacă haos în învăţământ, nu contează că nu eşti capabil să obţii notă de trecere la un examen. Important este să faci parte din partidul politic care trebuie.

Dat fiind acest tablou macabru, stimaţi colegi, cu dezamăgire şi tristeţe vă spun că sistemul de învăţământ românesc nu va evolua niciodată. Nu sub conducerea lui Liviu-Marian Pop, acelaşi ministru care, în mandatul trecut, deşi are în spate o carieră de profesor de matematică, nu a ştiut să rezolve o problemă pe care liceenii au primit-o la examenul de la bacalaureat.

Liviu-Marian Pop trebuie să plece de la conducerea învăţământului românesc, dacă vrem ca tinerii să mai aibă o şansă în această ţară. A distrus destule, şi aici mă refer şi la Legea educaţiei naţionale pe care, alături de colega sa de partid, Ecaterina Andronescu, a măcelărit-o cu poftă. Împreună au reuşit să modifice majoritatea articolelor care aduceau o schimbare în bine în sistemul nostru de învăţământ.

Îi cer public domnului ministru Liviu-Marian Pop să demisioneze de urgenţă din funcţia pe care o ocupă şi să lase locul unei persoane mânate de pricepere şi de bune intenţii.

Vă mulţumesc!

Deputat al PMP, Robert-Nicolae Turcescu, Circumscripţia nr. 14, Constanţa.
Video in format Flash/IOS
Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Mulţumesc.
Video in format Flash/IOS Florinel Stancu – declaraţie politică referitoare la criza forţei de muncă din România;
Doamna deputat Anişoara Radu?

Domnul deputat Florinel Stancu.

Următorii colegi de la Grupul parlamentar al PSD au depus în scris: Vasile Axinte, Costel Lupaşcu, Ana Birchall, Natalia Intotero, Laurenţiu Nistor, Mihaela Huncă, Ion Spânu, Răzvan Rotaru, Tamara Ciofu şi Mihăiţă Găină.

Mulţumesc.

Video in format Flash/IOS
Domnul Florinel Stancu:

Stimată doamnă preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Cine s-a gândit în urmă cu 10 ani că România se va confrunta cu lipsa de forţă de muncă? Aproape nimeni. Nimeni nu credea că vom ajunge în situaţia asta din cauza ratei mari a şomajului de atunci şi a persoanelor calificate care erau prost remunerate. Iată că în prezent ne confruntăm cu această problemă.

Potrivit balanţei forţei de muncă, în anul 2016, populaţia activă civilă era constituită din aproape 9 milioane de persoane, din care 5 milioane erau salariaţi. Cu toate acestea, foarte mulţi agenţi economici au semnalat că au ajuns la o criză a forţei de muncă. Fenomenul este în creştere şi pune o presiune din ce în ce mai sporită pe mediul de afaceri.

Se caută, cu precădere, mecanici şi reparatori de maşini agricole şi industriale, surori medicale şi laborante, chelneri, operatori de maşini-unelte, agenţi de vânzare, bucătari, constructori, în general muncitori calificaţi pentru economia reală.

În domeniul construcţiilor, deficitul a crescut vertiginos în ultimii doi ani. În situaţia dată avem trei soluţii:

Să calificăm copiii de la ţară care finisează doar 9 clase şi se pierd;
Să continuăm creşterea salariilor, astfel încât românii plecaţi să fie tentaţi să se reîntoarcă acasă;
Să înlesnim aducerea muncitorilor din Est.
Eu propun să rămânem la prima variantă.

Creşterile salariale sunt în plină desfăşurare.

Noi trebuie să recuperăm copiii care, din lipsă de posibilităţi, nu-şi finisează studiile. Să le creăm condiţii prin implicarea Ministerului Educaţiei, al Finanţelor Publice şi al Economiei şi să le dăm un rost în economia naţională. Guvernul condus de domnul Mihai Tudose a demarat acţiuni concrete în acest sens.

Relansarea şcolilor profesionale, crearea unui învăţământ profesional dual care să reflecte implicarea tuturor actorilor interesaţi vor mări forţa de muncă calificată, o forţă de muncă adaptată la nevoile economiei reale din România.

Florinel Stancu, deputat al PSD Dolj.
Video in format Flash/IOS
Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Mulţumesc.
Video in format Flash/IOS Antoneta Ioniţă – declaraţie politică intitulată Medicina de familie, încotro?;
Doamna deputat Antoneta Ioniţă.

Vă rog.

Video in format Flash/IOS
Doamna Antoneta Ioniţă:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează “Medicina de familie, încotro?”

În numeroasele mele intervenţii în plenul Parlamentului am atras atenţia asupra faptului că medicina de familie este mult subfinanţată, deşi furnizează peste 80% din serviciile medicale necesare populaţiei şi reprezintă baza piramidei sistemului de sănătate.

Deşi Strategia Naţională de Sănătate prevede oficial dezvoltarea cu precădere a asistenţei medicale primare, se pare că acest lucru nu rămâne decât pe hârtie. Mult aşteptata rectificare bugetară nu prevede la sănătate decât o creştere de 3%, ceea ce este insuficient, mai ales că reprezentanţii medicinei de familie consideră că în asistenţa medicală primară sunt necesari 45 de milioane de lei pe lună.

Deşi numărul medicilor de familie scade alarmant în ultima vreme, se pare că acest lucru nu mai impresionează pe nimeni. Puţinii care au mai rămas şi care se luptă cu toate greutăţile din sistem sunt “răsplătiţi” mai nou de actualii decidenţi cu amenzi usturătoare, pentru că nu au convins părinţii să-şi vaccineze copiii! Este revoltător acest lucru şi consider că domnul ministru al sănătăţii, domnul Florian Bodog, trebuie să înţeleagă urgent că starea de revoltă a medicilor de familie a ajuns la cote alarmante, ceea ce poate duce în curând la întreruperea contractelor medicilor de familie cu casele de asigurări de sănătate.

Ce trebuie să înţeleagă domnul ministru al sănătăţii este că, prin demisia celor doi medici neurochirurgi de la Spitalul Colentina, s-a creat un precedent şi tot despre o lipsă de comunicare putem vorbi şi în acest caz, de data aceasta între minister şi reprezentanţii medicilor de familie.

În încheiere, îi adresez o întrebare domnului ministru Florian Bodog: cine va răspunde pentru cele 34 de decese cauzate de rujeolă, pentru lipsa vaccinurilor şi a medicamentelor vitale, pentru neacordarea de îngrijiri la domiciliu? Şi lista poate continua oricând…

Oare tot medicii care fac eforturi supraomeneşti să vindece un sistem bolnav şi corupt?

Deputat al PNL de Brăila, Antoneta Ioniţă.
Video in format Flash/IOS
Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Mulţumesc.
Video in format Flash/IOS Cristina-Ionela Iurişniţi – declaraţie politică intitulată Educaţia, încotro?;
Doamna deputat Cristina Iurişniţi.

Vă rog.

Video in format Flash/IOS
Doamna Cristina-Ionela Iurişniţi:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

“Educaţia, încotro?”

Este o problemă stringentă.

Analizând modul în care Ministerul Educaţiei Naţionale a gestionat pregătirile pentru deschiderea noului an şcolar preuniversitar 2017-2018 putem constata din nou faptul că lipsa de viziune, de credibilitate şi de capacitate de implementare a unor măsuri eficiente, relevante şi democratice afectează şi în acest an activitatea cadrelor didactice şi a elevilor.

Întârzierea manualelor şcolare, introducerea compendiului pentru clasa a V-a, dar şi lansarea propunerii cu privire la editura unică care se va ocupa de redactarea şi printarea manualelor şcolare relevă foarte clar faptul că decidenţii din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale nu reuşesc să ţină pasul cu schimbările şi inovaţiile promovate de valorile europene şi democratice.

Conferinţa de presă din 4 septembrie, organizată de ministrul Liviu Marian Pop, a scos o dată în plus în evidenţă efectele dezastruoase pe care managementul defectuos de la nivelul Ministerului Educaţiei Naţionale le generează asupra sistemului naţional de învăţământ. Elevii, ştim foarte bine, nu vor avea manualele în şcoli decât la jumătatea lunii noiembrie, ceea ce afectează calitatea învăţământului şi reprezintă o încălcare clară a legii fundamentale, prin lipsa garantării dreptului elevilor la o educaţie de calitate, centrată pe interesele lor.

Aşa cum am afirmat anterior, îngrijorarea referitoare la competenţele manageriale ale actualei guvernanţe de la Ministerul Educaţiei este întărită de măsurile recent asumate care nu fac altceva decât să întoarcă sistemul educaţional în timp, periclitând astfel progresele care s-au făcut în ultimii ani.

Şi vă prezint câteva dintre ele:

Un manual de sport pentru clasa a V-a, tipărit cu prioritate, în timp ce manualele pentru celelalte discipline vor apărea cu mari dificultăţi abia peste două luni de zile. Ca bonus, vom avea 40 de manuale de pregătire sportivă în premieră naţională, de la tenis de masă, la schi fond, la fotbal, la kaiac-canoe. Îi reamintesc domnului ministru că sportul înseamnă mişcare în aer liber nu în săli de sport bine echipate. Elevii, domnule ministru, trebuie să facă sport, nu să înveţe despre sport!

Un alt aspect. Demiterea celor 13 inspectori generali şcolari, vineri seara printr-un fax, fără un preaviz prealabil. Ce putem spune mai mult decât atât, că această decizie se va întoarce ca un bumerang împotriva ministrului. Cei care erau instalaţi în funcţie în urma concursului pe post au anunţat deja în spaţiul public că-l vor acţiona în judecată pe ministrul educaţiei naţionale.

Mai mult decât atât, vorbim despre pierderea credibilităţii cu privire la concursurile organizate pentru inspectorii generali, în contextul în care, de la o conducere la alta, fiecare ministru face numiri şi destituiri după bunul plac, fără să ţină cont de mandatul câştigat legitim de reprezentanţii educaţiei de la nivelul fiecărui judeţ.

Cireaşa de pe tort o reprezintă tipărirea în doar două luni a unui compendiu de avarie, menit să îndeplinească rolul de manual universal pentru toate materiile din clasa a V-a. Cadrele didactice au declarat deja că este inutil, deci nimeni nu-l va folosi. Vor fi peste 160.000 de euro cheltuiţi degeaba.
Video in format Flash/IOS
Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Aţi depăşit cele trei minute.
Video in format Flash/IOS
Doamna Cristina-Ionela Iurişniţi:

În concluzie, prezenta declaraţie politică vine să tragă un semnal de alarmă şi să atragă atenţia asupra derapajelor grave care se pregătesc în sistemul naţional de educaţie.

În calitate de profesor, condamn cu fermitate managementul incompetent, nedemocratic şi mai ales tendinţa de politizare care persistă la toate nivelurile din sistemul de învăţământ. Elevii, părinţii şi profesorii, domnule ministru, aşteaptă cu totul altceva din partea Ministerului Educaţiei Naţionale!

Mulţumesc.

Cristina Iurişniţi, Bistriţa-Năsăud, Circumscripţia nr. 6.
Video in format Flash/IOS Nicoleta-Cătălina Bozianu – declaraţie politică intitulată Să ieşim din ipocrizie: remanierea de urgenţă a ministrului haosului, Liviu Pop!;
Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Doamna deputat Cătălina Bozianu?

Au mai depus în scris colegii: Eugen Tomac, Cornel Sămărtinean şi domnul deputat Movilă.

Vă rog.

Video in format Flash/IOS
Doamna Nicoleta-Cătălina Bozianu:

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează “Să ieşim din ipocrizie: remanierea de urgenţă a ministrului haosului, Liviu Pop!”.

Stimaţi colegi,

A devenit un obicei înghesuiala politicienilor în şcoli, la momentele festive de la începutul anului şcolar. Consilieri locali, primari, deputaţi, miniştri, preşedinţi de partide – cu toţii ne-am format reflexul de a ne afişa în faţa părinţilor şi a copiilor pe podiumul din curtea şcolii, în fiecare an.

Anul acesta, ipocrizia guvernanţilor faţă de copii şi faţă de părinţii acestora este mai vizibilă decât oricând, mai ales, faţă de elevii de şcoală generală. Cu mai puţin de o lună înaintea începutului de an, mulţi dintre primarii şi preşedinţii de consilii judeţene ai PSD au cerut amânarea acestuia, pe motiv că o mare parte dintre şcoli sunt nerenovate sau nu îndeplinesc condiţiile de funcţionare cerute de lege. Cu mai puţin de o săptămână înaintea începutului de an şcolar, ministrul PSD al învăţământului, domnul Liviu Pop, a generat criza manualelor pentru gimnaziu, prin decizia centralizării acestora la minister. Astăzi, deşi a început şcoala, copiii de clasa a V-a nu au manuale şi se preconizează că vor învăţa după un manual unic. În fapt, o decizie aberantă, al cărui unic efect previzibil va fi haosul din mintea acestor copii.

Stimaţi colegi,

Rolul principal al şcolii generale este să-i înveţe pe copii să înveţe, să le formeze deprinderea de a învăţa şi de a înţelege corect lumea în care trăiesc.

Rolul principal al politicienilor este de a gestiona corect domeniul învăţământului, de care depinde viitorul copiilor noştri, să le dea copiilor şansa de a învăţa să înveţe.

Din păcate, haosul generat de ministrul Liviu Pop în sistemul de educaţie, care agravează haosul deja existent, le răpeşte copiilor această şansă.

De aceea, stimaţi colegi, cred că este momentul să ieşim din ipocrizia operaţiunilor de imagine de la începutul anului şcolar şi să facem ceva concret pentru şcoala românească, indiferent de culoarea politică a fiecăruia dintre noi, să le cerem premierului Mihai Tudose şi liderului PSD, Liviu Dragnea, remanierea urgentă a ministrului haosului, Liviu Pop.

Cătălina Bozianu, deputat al PMP, Prahova.
Video in format Flash/IOS
Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Mulţumesc.
Video in format Flash/IOS Silviu Nicu Macovei – declaraţie politică cu titlul Garanţia dezvoltării echitabile a tuturor regiunilor presupune şi transport feroviar;
Domnul deputat Silviu Macovei.

Următorii colegi de la PNL au depus în scris: Costel Alexe, Marius Bodea, Robert Boroianu, Florin Roman, Bogdan Huţucă, Găvrilă Ghilea, Dumitru Oprea, Viorica Cherecheş, Glad Varga, Ioan Bălan, Claudiu Răcuci, Pavel Popescu, Constantin Şovăială şi… atât de la PNL.

Vă rog.

Video in format Flash/IOS
Domnul Silviu Nicu Macovei:

Stimaţi colegi,

Domnule preşedinte,

“Garanţia dezvoltării echitabile a tuturor regiunilor presupune şi transport feroviar”. Aşa se intitulează declaraţia mea politică de astăzi.

Stimaţi colegi,

Vin în faţa dumneavoastră pentru a vă atrage atenţia asupra unui aspect prioritar în dezvoltarea României. După cum aţi putut asculta şi din alte declaraţii politice ale mele, în calitate de deputat al PSD Iaşi, militez şi mă voi lupta pentru a realiza o adevărată unire a tuturor regiunilor ţării, în special prin reducerea dezechilibrelor de dezvoltare economică. Regiunea Nord-Est, întreaga Moldovă a României, pare a fi vitregită de vremuri, iar acest lucru este vizibil prin sărăcia oamenilor de aici. O simplă căutare pe internet vă va aduce în faţa ochilor cea mai săracă regiune a Uniunii Europene.

Cheia reducerii acestor dezechilibre nu poate fi decât stimularea economiei, accelerarea investiţiilor româneşti şi străine în judeţele Moldovei şi susţinerea masivă a dezvoltării schimburilor comerciale, iar acest ultim punct este chiar în aceste momente un subiect de fierbere în rândul cetăţenilor. Aţi auzit cu toţii despre zecile de camioane, autoturisme şi motociclete din Republica Moldova, judeţele din nord-est şi din Ardeal care au manifestat pentru Autostrada Iaşi-Târgu Mureş. Indubitabil, toate judeţele din nord-estul ţării au nevoie de o autostradă care să lege Ardealul de Moldova.

Dar, în aceeaşi măsură, în toate ţările civilizate infrastructura feroviară, în special cea de marfă, este susţinută ca o modalitate complementară autostrăzii pentru transportul masiv de mărfuri. Consider că Guvernul coaliţiei noastre, PSD-ALDE, trebuie să aibă o strategie de dezvoltare a infrastructurii feroviare, cel puţin în aceeaşi măsură ca cea rutieră.

Zilele acestea se vorbeşte despre mutarea Regionalei CFR Marfă de la Iaşi la Galaţi. Nu ştiu dacă este o măsură cu efecte pozitive sau negative. Poate motivul este unul tehnic, foarte bine întemeiat. Tocmai de aceea am depus totodată o interpelare către ministrul transporturilor, domnul Răzvan Cuc. Totuşi, Regionala CFR Marfă Iaşi deservea cel puţin şase judeţe din Regiunea de Nord-Est, gestionând în acelaşi timp transportul de marfă din această regiune a ţării.

Sper ca dezvoltarea unitară, echitabilă a tuturor regiunilor, prin reducerea dezechilibrelor şi a diferenţelor de nivel de trai, să devină prioritate zero pentru România, poate chiar cel mai important proiect de ţară acum, în prag de Centenar!

Vă mulţumesc.

Silviu Macovei, deputat al PSD, Iaşi.
Video in format Flash/IOS
Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Mulţumesc.
Video in format Flash/IOS Andrei Daniel Gheorghe – declaraţie politică cu tema Drepturile românilor din Ucraina nu se negociază;
Doamna deputat Mara Mareş? Nu este.

Domnul deputat Daniel Gheorghe. Vă rog.

Video in format Flash/IOS
Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează “Drepturile românilor din Ucraina nu se negociază”.

Din păcate, am asistat cu toţii la adoptarea unei legi în Parlamentul ucrainean care suprimă definitiv învăţământul în limba minorităţilor naţionale. Acest lucru apare într-un context în care Ucraina a depăşit un război în zona de est a ţării, a suferit o agresiune din partea Rusiei, care este foarte discutată astăzi în plan internaţional, dar apare în acelaşi timp şi în contextul în care Ucraina încearcă să se integreze în structurile euro-atlantice şi încearcă să facă primii paşi spre Uniunea Europeană.

România, după cum se ştie, a fost un avocat permanent al integrării europene al Ucrainei şi un partener deosebit de loial. În România, minoritatea ucraineană, ca şi toate celelalte minorităţi etnice, beneficiază de toate drepturile legitime fundamentale care li se cuvin. Dar este absolut aberant să vedem cum o ţară care are pretenţii europene vine şi elimină drepturile fundamentale la învăţământ în limba maternă a minorităţilor, a tuturor minorităţilor etnice, acest lucru afectând foarte grav comunitatea românească din Ucraina. Ceea ce autorităţile ucrainene ar trebui să aibă în vedere este faptul că românii din nordul Bucovinei, din Ţinutul Herţa, din sudul Basarabiei, din nordul Maramureşului şi din regiunea Odesa sunt autohtoni, au trăit acolo dintotdeauna, iar Ucraina, ca stat succesor al Uniunii Sovietice, putem spune că a beneficiat, după 1991, de moştenirea acestor vechi teritorii româneşti care au fost rupte prin Pactul Ribbentrop-Molotov şi apoi ultimatumul sovietic din iunie 1940, de către regimul criminal sovietic.

În 1997, România a semnat un tratat cu Ucraina. În acel tratat se prevedea o serie de norme foarte stricte cu privire la respectarea drepturilor minorităţilor româneşti. Cu toate acestea, în cei 20 de ani numărul şcolilor româneşti din nordul Bucovinei şi restul Ucrainei s-a înjumătăţit. Românii se plâng de persecuţii din partea statului ucrainean destul de des. Autorităţile noastre au obligaţia să ia măsuri, au obligaţia ca atât preşedintele Klaus Iohannis, cât şi ministrul de externe, Teodor Meleşcanu, să facă toate demersurile posibile către Guvernul de la Kiev, în vederea nepromulgării acestei legi aberante, discriminatorii şi antiumane, în fond, şi păstrarea învăţământului în limba română pentru cei 500.000 de români din Ucraina. Este o obligaţie, iar în cazul în care această obligaţie nu se respectă, să înţelegem că nici Tratatul cu Ucraina n-ar mai fi valabil, pentru că acesta era unul dintre principalele criterii prevăzute în acest tratat – respectarea strictă a drepturilor minorităţii româneşti din Ucraina.

Din păcate, Ucraina astăzi nu mai respectă acest lucru, este foarte grav, mai ales pentru o ţară care este un partener şi un vecin important al României şi o ţară pe care România a susţinut-o din plin în parcursul de democratizare şi de îndreptare către vest.

Un alt aspect important…
Video in format Flash/IOS
Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Aţi depăşit cele trei minute.
Video in format Flash/IOS
Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

… statul român, de asemenea, poate să-şi asume costurile finanţării acestor şcoli din Ucraina şi se poate implica direct în păstrarea identităţii româneşti.

Vă mulţumesc.
Video in format Flash/IOS
Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Mulţumesc şi eu.
Video in format Flash/IOS Adrian-Octavian Dohotaru – despre Necesitatea introducerii unei legi privind coşul minim de consum pentru a calcula salariul minim şi a stabili alte politici sociale;
Domnul deputat Adrian Dohotaru. Vă rog.

Video in format Flash/IOS
Domnul Adrian-Octavian Dohotaru:

Declaraţia mea politică este “Necesitatea introducerii unei legi privind coşul minim de consum pentru a calcula salariul minim şi a stabili alte politici sociale”.

Stimaţi guvernanţi,

Stimaţi colegi din toate partidele,

Faceţi afirmaţii prea puţin responsabile cu privire la salariul minim.

Pe de o parte, Guvernul măreşte salariile minime “din pix”, fără prezentarea unei fundamentări temeinice, pe de altă parte opoziţia de dreapta atacă mărirea salariului minim ca fiind aberantă, fără să analizeze nevoile cetăţenilor ori simplul fapt că în ciuda creşterii rămânem tot pe penultimul loc în UE, după Bulgaria.

Sigur, salariul minim, cum sunt aproape jumătate din contractele din România, trebuie să se bazeze nu doar pe nevoi, ci şi pe productivitate. Dar datele legate de productivitate arată că avem 60% productivitate din media UE, pe când salariile sunt doar 25%.

Dacă productivitatea arată că se poate mări salariul minim, la fel ne arată şi nevoile de bază ale cetăţenilor, stabilite prin coşul minim calculat de cercetători din cadrul Institutului Naţional pentru Statistică şi din Institutul pentru Cercetarea Calităţii Vieţii.

Coşul minim de consum lunar a fost introdus de Guvern în legislaţia noastră la începutul anului 2000, apoi scos în 2004. Coşul minim de consum lunar stabilea, pentru o gospodărie de mărime medie, considerată de 2,8 persoane, deci aproape 3 persoane, totalitatea cheltuielilor necesare traiului într-o lună, prin achiziţionarea (1) de produse alimentare, (2) de produse nealimentare şi (3) de servicii.

Conform O.U.G. nr. 217/2000 coşul minim de consum lunar stătea la baza fundamentării salariului de bază minim pe economie, a altor politici salariale şi a altor politici în domeniul social. De atunci, realităţile politicilor salariale au arătat că necorelarea salariului cu acest tip de standard minim a dus la creşterea numărului de persoane care muncesc, dar care trăiesc sub limita sărăciei.

În intervalul 2005-2017, salariul minim pe economie a crescut de la 310 lei la 1.450 de lei. Cu toate acestea, creşterea salariului minim s-a făcut fără a avea la bază nişte criterii obiective şi clare, în baza cărora se efectuează majorările. Absenţa unor asemenea criterii creează un grad mare de impredictibilitate pentru mediul de afaceri, companiile fiind puse în situaţia de a nu putea estima care va fi evoluţia costurilor cu salariile, ceea ce are un impact negativ îndeosebi în sectoarele de activitate caracterizate printr-o pondere ridicată a contractelor pe salarii minime.

Pe de altă parte, necorelarea majorărilor salariului minim cu valoarea coşului de consum generează probleme sociale şi contribuie la acutizarea sărăciei în rândul salariaţilor.

Studiile existente ne arată că în intervalul 2001-2015, în cazul unei gospodării cu două salarii minime şi două alocaţii de copii, veniturile acestor familii nu au putut acoperi nici minimul de trai decent şi nici măcar minimul de subzistenţă. De exemplu, în 2015 ponderea veniturilor în cheltuielile minime aferente unui trai decent era de 76,6%. Acest lucru este cu atât mai alarmant cu cât ponderea contractelor pe salarii minime s-a triplat, din 2011 până în 2015, depăşind un milion şi jumătate de contracte.
Video in format Flash/IOS
Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Aţi depăşit cele trei minute.
Video in format Flash/IOS
Domnul Adrian-Octavian Dohotaru:

Pe scurt.

Nici politica creşterii din pix, nici politica îngheţării salariului minim pe care au practicat-o liberalii când au fost la guvernare nu sunt soluţii. Nu putem rămâne la infinit ţara cu cel mai mic nivel de salarizare din UE, asta ne condamnă la o perpetuă subdezvoltare şi sărăcie. Salariul minim trebuie mărit, însă inteligent, pornind de la criterii clare şi previzibile pentru stabilirea acestuia.

Cu alte cuvinte, avem nevoie de un proiect legislativ privind coşul minim care să limiteze arbitrariul, să asigure predictibilitate pentru mediul de afaceri şi, totodată, să răspundă nevoilor sociale ale populaţiei.
Video in format Flash/IOS
Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Aţi depăşit patru minute!
Video in format Flash/IOS
Domnul Adrian-Octavian Dohotaru:

Cu respect, Adrian Dohotaru, deputat al USR de Cluj.

Vă mulţumesc.
Video in format Flash/IOS Constantin Codreanu – declaraţie politică intitulată Ucraina încalcă Tratatul de bază cu România şi tinde să suprime învăţământul de limbă română;
Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Domnul deputat Ionuţ Simionca? Nu este.

Domnul deputat Constantin Codreanu. Vă rog.

Video in format Flash/IOS
Domnul Constantin Codreanu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Bună dimineaţa, distinşi colegi!

Declaraţia mea politică de astăzi face referire la recentul derapaj antidemocratic consumat la Kiev şi are următorul titlu: “Ucraina încalcă Tratatul de bază cu România şi tinde să suprime învăţământul de limbă română”.

La 5 septembrie Parlamentul Ucrainei a votat o nouă Lege a educaţiei. Art. 7 al acestei legi anunţă startul procesului de lichidare treptată a învăţământului în limbile popoarelor autohtone din Ucraina, inclusiv limba română. Acest articol creează un conflict juridic cu prevederile Tratatului cu privire la relaţiile de bună vecinătate şi cooperare dintre România şi Ucraina, semnat la Constanţa la 2 iunie 1997, cu prevederile Constituţiei Ucrainei şi ale legilor cu privire la minorităţile naţionale şi bazele politicii lingvistice de stat. Pacta sunt servanda. Ucraina trebuie determinată să-şi respecte întocmai angajamentele asumate în faţa României, dar şi în faţa comunităţii europene, privind minoritatea românească din această ţară.

Art. 7 din Legea educaţiei este o provocare şi are valoare de test pentru statul de drept din Ucraina şi pentru naţiunea ucraineană, în ansamblu. Acest articol anti-minoritar se înscrie în logica războiului ruso-ucrainean, în care minoritatea română este o victimă colaterală. Constatăm că Ucraina, care fragmentează artificial comunitatea românească în români şi moldoveni, pe care îi tratează ca pe o masă demografică pentru asimilare a lichidat, în ultimii 93 de ani, 205 şcoli cu predare în limba română, din cele 282, câte au existat istoric în actualul ei teritoriu, ceea ce înseamnă, la un calcul elementar, un ritm mediu de 2,2 şcoli închise anual.

Ieri am primit la Comisia pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării o delegaţie a românilor din Ucraina, condusă de domnul academician Vasile Tărâţeanu, preşedinte al Senatului Uniunii Interregionale “Comunitatea Românilor din Ucraina” şi am discutat pe larg situaţia creată. Considerăm că Parlamentul României trebuie să ia o atitudine clară în conflictul statului ucrainean cu minoritatea română şi mă bucur că au existat în această dimineaţă mai multe declaraţii cu privire la situaţia creată. Şi, tocmai de aceea, în acest sens, Grupurile parlamentare ale Partidului Mişcarea Populară au adresat ieri o scrisoare Birourilor reunite ale Camerelor, cu propunerea convocării în procedură de urgenţă a şedinţei plenare a Camerei Deputaţilor şi Senatului României, în vederea dezbaterii situaţiei alarmante create de noua Lege a educaţiei din Ucraina şi adoptării unei Declaraţii oficiale corespunzătoare. Sperăm că propunerii noastre i se va da curs.

Chestiunea lichidării învăţământului de limbă română trebuie să fie cap de listă pe agenda preşedintelui României, cu ocazia apropiatei vizite oficiale la Kiev. Acesta trebuie să ceară, la unison cu toate instituţiile de vârf ale statului român, nepromulgarea şi aducerea noii Legi ucrainene a educaţiei în conformitate cu garanţiile constituţionale şi prevederile Tratatului de bază din 1997.

Sprijinul acordat Ucrainei de către România în parcursul european trebuie condiţionat ferm de tratamentul civilizat şi respectuos aplicat minorităţii autohtone române la standarde europene, conform garanţiilor constituţionale exprese şi angajamentelor internaţionale ale Kievului.

Românii din Ucraina au nevoie şi aşteaptă sprijinul nostru decisiv în aceste momente de cumpănă şi statul român are obligaţia să-l acorde fără întârziere.

Vă mulţumesc.

Deputat Constantin Codreanu, PMP, diaspora.
Video in format Flash/IOS
Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Mulţumesc.
Video in format Flash/IOS Cătălin-Ioan Nechifor – despre taxe şi impozite;
Domnul deputat Cătălin Nechifor. Vă rog.

Video in format Flash/IOS
Domnul Cătălin-Ioan Nechifor:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia de astăzi este despre taxe şi impozite.

Nu există altă variantă în lumea largă, dintotdeauna, decât ca statul să ia dintr-o parte şi să dea în altă parte, să colecteze taxe şi impozite de unde poate şi să redistribuie acolo unde este nevoie, sperând în egală măsură că ceea ce colectează este corect şi că se poate colecta şi în acelaşi timp sperând că ceea ce redistribuie este prioritizat şi banii ajung acolo unde este într-adevăr foarte multă nevoie.

Sunt foarte multe variante prin care statul colectează bani, prin taxe şi impozite, iar de-a lungul timpului sistemul acesta de colectare fiscală s-a schimbat foarte mult.

Aşadar, într-un stat modern nu mai există foarte multe opţiuni, decât cele pe care le ştim, prin taxele colectate la nivel local sau central, aşa încât la bugetul consolidat al statului să existe acei bani care să fie redistribuiţi acolo unde este nevoie.

Iată că această nouă discuţie aprinsă, în România, despre supraacciza la carburanţi, dă naştere la foarte multe discuţii, la foarte multe interpretări şi cred că decizia Guvernului PSD-ALDE, de a pune această supraacciză la carburanţi este justificată. De ce?

În primul rând, plecăm de la premisa că în România actuala colectare de taxe şi impozite este foarte scăzută. Suntem undeva în plan european la coada clasamentului, cu o colectare de 30-40%, foarte puţin în raport cu ceea ce colectează britanicii, ceea ce colectează francezii, nemţii, italienii sau chiar state mai aproape de România.

O colectare mai bună se poate face prin instrumente mai sigure şi mai uşoare şi iată că această formă de acciză, supraacciză la carburant, nu face altceva decât să asigure statul, dar şi cetăţeanul, că banii care sunt datoraţi României de către fiecare contribuabil ajung repede în bugetul de stat. Orice altă formulă, printr-o taxă indirectă, prin TVA, chiar dacă vreţi, prin TVA să discutăm, nu va produce aceleaşi efecte, mă refer în sens de încasare, aproape spre 100%, ca în cazul acestei accize. Şi salut ideea Guvernului Tudose, de a pune această formă de impozitare, de taxare, pentru că în acest fel suntem cu toţii solidari, cu toţii vom contribui plătind acea acciză direct la pompă, direct la cel care vinde produsul petrolier şi statul se va putea folosi foarte rapid de acei bani în economia reală. Însă regret un lucru – şi aceasta cred că o vedem cu toţii – companiile care sunt în acest domeniu petrolier s-au cam grăbit. Deja de vreo săptămână au crescut succesiv, chiar de trei ori până acum, in corpore, preţul la carburanţi. Dacă în urmă cu o săptămână şi ceva preţul minim la carburantul cel mai ieftin, la pompă, era undeva la 4,5 lei, iată că acum a ajuns minimul aceluiaşi tip de sortiment undeva la 4,7 lei şi cred că în acest sens Guvernul nostru, Parlamentul, chiar, ar trebui să facă foarte repede lumină.

Nu este de acceptat ca aceste companii, acţionând poate sub formă de cartel, să …
Video in format Flash/IOS
Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Aţi depăşit cele trei minute.
Video in format Flash/IOS
Domnul Cătălin-Ioan Nechifor:

…să crească nejustificat preţul la pompă.

Aştept un răspuns şi sper că suntem cu toţii solidari în acest sens.

Cătălin Nechifor, deputat al PSD de Suceava.

Vă mulţumesc.
Video in format Flash/IOS
Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Vă mulţumesc şi eu.
Video in format Flash/IOS Laurenţiu-Dan Leoreanu – declaraţie politică privind starea învăţământului românesc la început de an şcolar;
Domnul deputat Laurenţiu Leoreanu. Vă rog.

Video in format Flash/IOS
Domnul Laurenţiu-Dan Leoreanu:

Mulţumesc.

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică este axată asupra stării învăţământului românesc la început de an şcolar.

La început de an şcolar, starea învăţământului românesc nu este deloc favorabilă. Ministerul Educaţiei Naţionale este specialist în bâlbe şi decizii neinspirate care, pe termen lung, vor avea un efect negativ asupra tinerei generaţii. Cea mai recentă gafă a Ministerului Educaţiei priveşte organizarea calendarului pentru examenele naţionale. Fără să ţină cont de calendarul anului şcolar, observăm că examenele şi cursurile se suprapun, spre nemulţumirea profesorilor, cei care duc tot greul actului de învăţământ. Am fost profesor de matematică şi diriginte, ştiu cât de frustrant este să încerci să faci ce este mai bine pentru elevii tăi şi cineva, dintr-un birou, din Bucureşti, să-şi bată joc de munca pe care o depui. Putem observa cu uşurinţă că pentru clasele neterminale din ciclul primar şi gimnazial, semestrul al II-lea se încheie pe data de 15 iunie, dar evaluarea naţională se desfăşoară în datele de 11, 13 şi 14 iunie. În plus, evaluările competenţelor din cadrul examenului de bacalaureat se desfăşoară în perioada 12-22 februarie. Şi acestea se suprapun cu perioada de cursuri pentru clasele neterminale.

În aceste condiţii, aş vrea să îl întreb pe ministrul educaţiei, domnul Liviu Pop, cum crede că se vor desfăşura cursurile, având în vedere că este nevoie de săli de curs libere pentru examene, dar şi de profesori supraveghetori şi corectori? Este absolut necesar să soluţioneze de urgenţă această problemă şi să rectifice cât mai repede calendarul examenelor naţionale din noul an şcolar.

Dar Ministerul Educaţiei Naţionale este plin de decizii neinspirate. Nu avem manuale pentru disciplinele cele mai importante, dar avem manuale de sport. Mai mult, ministrul Liviu Pop a spus la un moment dat că vrea ca manualele să fie tipărite de o singură editură. Asta este dorinţa partidului-stat, PSD, manuale ale unei singure edituri, ca în Coreea de Nord, pentru că PSD ar prefera ca tinerii şi copiii să aibă o gândire uniformizată, să fie obedienţi, pentru a-i transforma cu uşurinţă, ulterior, în masă de manevră.

Hotărârea dezastruoasă a domnului Liviu Pop, de a elimina şi auxiliarele de la manualele şcolare, va avea acelaşi deznodământ – ne îndreptăm spre un învăţământ care uniformizează, mai ceva ca pe vremea comunismului. Cel mai probabil, intenţia partidului-stat este aceea de a găsi o altă firmă, echivalentul din educaţie al Tel Drum, care să conducă la un învăţământ uniformizat.

Vorbesc probabil despre lucruri sofisticate, pentru că guvernarea PSD nu a gestionat lucruri elementare. Este dramatic că din 32.000 de unităţi şcolare de la nivelul întregii ţări, doar aproximativ 4.000 au avize PSI şi circa 2.200 au autorizaţii pentru securitate la incendiu. Oricând putem fi martorii unei tragedii, exact în locurile în care politicienii au mers de curând la deschiderea anului şcolar.

Ministrul Liviu Pop a avut, însă, alte preocupări – să schimbe inspectorii generali judeţeni cu oamenii de casă ai PSD, într-o vineri seara.
Video in format Flash/IOS
Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Aţi depăşit cele trei minute.
Video in format Flash/IOS
Domnul Laurenţiu-Dan Leoreanu:

Este mai simplu să faci asta, în loc să munceşti, într-adevăr, pentru bunăstarea învăţământului românesc.

În urmă cu trei luni, guvernarea PSD decidea şi schimbarea metodologiei pentru directorii de şcoli, astfel încât să poată fi numite în funcţiile de director sau director adjunct chiar şi persoanele care au picat examenul pentru ocuparea funcţiei. Dacă ai carnet de partid, PSD îţi oferă ce funcţie vrei!

Plin de decizii neinspirate, victimă a rea-voinţei PSD, politizat, învăţământul românesc este într-un mare pericol.

Îi solicit ministrului Liviu Pop să vină la muncă, zi de zi, cu obiectivul de a îmbunătăţi educaţia românească, nu de a o subjuga PSD. Dacă nu, să plece din funcţie!

Deputat al PNL, Circumscripţia nr. 29, Neamţ, Laurenţiu-Dan Leoreanu.

Mulţumesc.
Video in format Flash/IOS
Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Este ora 10,00, încheiem aici prima parte a şedinţei noastre de astăzi.

Vă mulţumesc.

(Următoarele declaraţii politice şi intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)
Ana Birchall – despre Educaţia, virtutea şi puterea de a schimba lumea;
Doamna Ana Birchall:

“Educaţia, virtutea şi puterea de a schimba lumea”

Fiecare început de an şcolar vine cu aşteptările, emoţiile şi bucuriile unei întâlniri aparte între cei mici, copiii, care fac un nou pas pe drumul creşterii şi al formării lor, şi dascălii care le cultivă sufletele şi pun bazele devenirii acestora.

În acelaşi timp, începutul anului şcolar aduce în prim-plan responsabilitatea noastră, a tuturor, faţă de generaţiile care vin şi datoria de a căuta soluţiile prin care sistemul nostru de învăţământ să se identifice cu rolul transformator pe care trebuie să îl aibă la nivelul societăţii. Pentru că, dacă vrem să ne formăm o idee despre cum va arăta ţara noastră peste 20 de ani, trebuie să privim cu atenţie la modul în care funcţionează astăzi sistemul de învăţământ.

Prin declaraţia politică de astăzi, fac un apel la dumneavoastră acum, la început de an şcolar, să facem ca educaţia să devină cu adevărat o prioritate pentru ţara noastră. Niciun proiect de ţară nu poate face abstracţie de domeniul educaţiei, deoarece împlinirea speranţelor de mai bine pentru viitor depinde în cea mai mare măsură de pregătirea, dedicarea şi de virtuţile pe care le transmitem generaţiilor următoare.

Albert Einstein spunea că “scopul educaţiei ar trebui să fie pregătirea unor oameni care să acţioneze şi să gândească independent şi care, în acelaşi timp, să vadă în slujirea comunităţii realizarea supremă a vieţii lor” şi aceasta cred că trebuie să fie şi misiunea noastră atunci când vorbim despre educaţia pe care o primesc cei mici la şcoală.

Personal, întotdeauna am considerat că o educaţie sănătoasă este aceea care îngrijeşte şi le antrenează copiilor atât mintea, cât şi spiritul. Dimensiunea spirituală a formării unei persoane este la fel de importantă ca şi latura intelectuală.

În tumultul cotidianului este cu atât mai necesar ca cei care reprezintă viitorul nostru, copiii, să deprindă toleranţa, respectul, bunătatea, înţelegerea, sinceritatea, loialitatea – virtuţi care nu trebuie să lipsească din educaţia niciunui tânăr, pentru că reprezintă coloana vertebrală a noţiunii de om. Tocmai de aceea am susţinut necesitatea ca sistemul nostru de învăţământ să aibă un rol central în definirea, consolidarea şi transmiterea mai departe a unui sistem axiologic care să îi ajute pe copii să se dezvolte în tinerii de mâine.

În acelaşi timp, educaţia reprezintă singurul mod prin care fiecare dintre noi, începând de la sine, poate ajunge să schimbe lumea. În continuarea îndemnului lui Albert Einstein, aş aminti aici şi cuvintele lui Nelson Mandela şi anume, “educaţia este cea mai puternică armă pe care o puteţi folosi pentru a schimba lumea”.

Copiii noştri merită să aibă parte de cele mai bune condiţii pentru o educaţie riguroasă şi temeinică. Însă, pentru a avea performanţă în educaţie, trebuie să le oferim stabilitate, predictibilitate şi coerenţă pe termen mediu şi lung. Dacă ne dorim ca acest domeniu vital oricărei naţiuni să cunoască progrese semnificative, este nevoie de unitate de viziune şi de decizie în tot ceea ce priveşte educaţia copiilor noştri.

De aceea, aşa cum bine ştiţi, am susţinut dintotdeauna că măsurile care ţin de sistemul de învăţământ trebuie puse deasupra jocului politic şi a luptei dintre partide. În 2005, am iniţiat Pactul Naţional pentru Educaţie şi m-am luptat ca educaţia să iasă din zona disputelor de orgoliu şi să devină cu adevărat o prioritate pentru noi, tocmai pentru că este un domeniu de siguranţă naţională.

Capitalul uman este cea mai de preţ avuţie a unei naţiuni, iar copiii noştri merită o educaţie solidă pe care să îşi construiască un viitor mai luminos, cu locuri de muncă, decente, aici, acasă, nu în alte ţări. Pentru a-i putea convinge pe tinerii noştri că se pot realiza din punct de vedere personal şi profesional în România, este nevoie de un consens larg asupra strategiilor de creştere a nivelului de instruire şi formare, asupra măsurilor de creare a noi locuri de muncă şi a mijloacelor prin care poate fi sporit prestigiul ţării noastre pe plan internaţional.

Elevii români au reuşit să se remarce prin performanţe de top atât la liceele, cât şi la facultăţile unde au ales să studieze, iar o parte dintre aceste merite li se datorează şi cadrelor didactice extrem de bine pregătite, dar şi familiilor, care nu au încetat să-şi sprijine copiii să devină adevărate modele de performanţă.

În procesul de formare a celor mici, primele călăuze ale elevilor pe drumul cunoaşterii sunt învăţătorii şi profesorii lor, iar munca acestora are o însemnătate deosebită pentru dezvoltarea individuală a copiilor. Toţi cei care împărtăşesc din lumina sufletului lor un crâmpei sau o scânteie de cunoaştere copiilor noştri merită mai mult respect şi consideraţie.

De aceea, sprijinirea dascălilor este foarte importantă pentru a putea creşte standardele sistemului de educaţie. Investiţia în învăţători şi profesori este o investiţie în educaţia copiilor noştri, iar educaţia este cea mai bună zestre pe care putem să o lăsăm generaţiilor care urmează.

În acest început de an şcolar, vreau să le transmitem celor care intră pentru prima dată într-o sală de clasă şi tuturor elevilor care îşi reiau studiile că suntem alături de ei, că suntem mândri de reuşitele lor şi ne străduim să le facem drumul unul cât mai uşor. Totodată, le doresc tuturor dascălilor să aibă multe reuşite, multă putere de muncă şi capacitate de sacrificiu şi le mulţumesc pentru că în fiecare zi modelează caractere!

Mult succes tuturor în acest început de an şcolar!

Bogdan-Iulian Huţucă – declaraţie politică cu titlul O altă minciună marca PSD-ALDE pentru întreprinzători – finanţarea a mii de firme prin Programul «Start-Up Nation»!;
Domnul Bogdan-Iulian Huţucă:

“O altă minciună marca PSD-ALDE pentru întreprinzători –

finanţarea a mii de firme prin Programul «Start-up Nation»”

După cum bine ştim, ambele guverne ale PSD-ALDE din ultimele luni au contabilizat Programul “Start-up Nation” la succese, adică la obiective îndeplinite.

Mai mult decât atât, după numeroase tergiversări de pornire a acestui program, după ce s-a reuşit în cele din urmă deschiderea sesiunii de înscriere a firmelor interesate de finanţare prin acest program, în luna iulie a.c., ministrul pentru mediul de afaceri, comerţ şi antreprenoriat a anunţat că sunt foarte multe firme înscrise în program. Astfel, Ilan Laufer a anunţat public că numărul total de firme înscrise în Programul “Start-up Nation” a ajuns la 19.296, dar din totalul proiectelor eligibile ministerul de resort va reuşi să finanţeze circa 45%. Mai precis, ministrul a menţionat că vor putea fi finanţate 8.653 de proiecte în prima etapă, iar 10.373 de planuri de finanţare vor rămâne în aşteptare.

Dar, având în vedere că rectificarea bugetară din acest an nu a avut loc încă, se pare că şi Programul “Start-up Nation” se va înscrie cu “succes” doar în categoria promisiunilor neonorate ale PSD-ALDE, rămânând, din păcate, doar alt obiectiv economic aprobat pe hârtie, însă nefezabil, atât timp cât, cel mai probabil, nu vor exista mai deloc banii necesari pentru finanţarea proiectelor admise în 2017.

Ar fi mai mult decât regretabil ca finanţările promise prin acest program antreprenorilor din România să tot fie amânate până la uitare, având în vedere că acest lucru ar fi presupus o reală gură de oxigen dată în special IMM-urilor interesate în dezvoltarea proiectelor eligibile, adică, implicit, ar fi însemnat mai multe locuri de muncă ?i mai mulţi bani la buget, ulterior.

Ţinând cont de faptul că pentru finanţarea Programului “Start-up Nation” ar fi fost necesari minimum 2 miliarde de lei în acest an, iar Guvernul a anunţat recent că la rectificarea care se tot amână Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat va primi mai puţin de 250 de milioane de lei, consider că programul a cam fost expediat în derizoriu de Guvernul Tudose!

De altfel, ştim cu toţii faptul că, deşi România are în acest an o creştere economică destul de mare, paradoxal, Guvernele PSD-ALDE afundă ţara într-un deficit din ce în ce mai mare şi chiar intenţionează să taie drastic din nou – ce credeţi?! – nu cheltuielile şi risipa, nu promisiunile nefezabile din start, ci, bineînţeles, investiţiile, adică să suprime iar dezvoltarea economiei.

În calitate de parlamentar liberal, îi cer pe această cale Guvernului Tudose să-şi asume mult mai în serios angajamentele în faţa antreprenorilor români şi să le spună acestora, clar şi răspicat, care sunt proiectele eligibile din Programul “Start-up Nation”, care sunt datele precise ale următoarelor etape, precum şi câte proiecte vor fi cu adevărat finanţate şi, evident, când vor porni plăţile spre firmele respective, că de vorbe goale suntem cu toţii sătui!

Constantin Şovăială – declaraţie politică intitulată Sistemul educaţional, lăsat de izbelişte!;
Domnul Constantin Şovăială:

“Sistemul educaţional, lăsat de izbelişte!”

Guvernul PSD trebuie să renunţe la ideea de a reintroduce manualul unic. Atrag atenţia faptului că reintroducerea manualului va avea un impact negativ asupra dezvoltării şi educării elevilor din România.

Existenţa manualelor alternative asigură elevilor accesul la o varietate de instrumente de învăţare, lucru care permite profesorilor posibilitatea de a alege acele resurse de învăţare care răspund cel mai bine particularităţilor şi nevoilor elevilor lor. Atrag atenţia că revenirea la manualul unic va avea ca efect major promovarea unui sistem de educaţie care va uniformiza, în loc să accentueze şi să susţină stimularea creativităţii şi a individualităţii elevului. Chiar nu-i pasă majorităţii PSD-ALDE de soarta sistemul educaţional românesc? Vrem sau nu să îmbunătăţim ceea ce a mai rămas din şcoala românească?

Trebuie să îmbunătăţim calitatea manualelor şcolare prin revizuirea instrumentelor utilizate pentru evaluarea calităţii proiectelor de manuale şcolare alternative şi adaptarea acestora la specificul nivelului de şcolarizare, chiar la specificul disciplinelor de studiu, revizuirea întregii metodologii de evaluare a calităţii proiectelor de manuale şcolare alternative, profesionalizarea evaluatorilor de manuale şcolare, prevederea unor instrumente de metaevaluare, cu ajutorul cărora să fie evaluate procesul de evaluare a manualelor şcolare, cât şi formarea autorilor de manuale şcolare.

Totodată, avem nevoie de un program naţional de formare a cadrelor didactice, vizionar, care să beneficieze de finanţare sustenabilă. În momentul de faţă, guvernarea PSD îşi bate joc de elevi şi de părinţi. Anul şcolar 2017-2018 a început în aceleaşi condiţii precare ca şi în anii trecuţi, în ciuda noianului de promisiuni pesediste, că anul acesta va fi complet altfel şi că, în fine, şcoala se va desfăşura într-un tipar mult mai apropiat de normalitate.

Avem cursuri care se vor desfăşura tot în aceleaşi imobile vechi, dărăpănate, unele cu grad înalt de risc seismic, fără apă curentă şi fără avize sanitare ori de la ISU, cu toaleta în curte, cu mobilier vechi care era, de altfel, demult învechit, încă de dinainte de Revoluţie. La catedre se vor afla pe mai departe aceiaşi profesori, prost plătiţi, amăgiţi cu creşteri salariale veşnic amânate – proiectul de rectificare bugetară anunţat de ministrul finanţelor nu aduce un leu în plus educaţiei – nemotivaţi, mulţi dintre ei slab pregătiţi sau necalificaţi de-a dreptul, ale căror norme didactice sunt alcătuite din tot felul de fărâme şi discipline zise de completare.

Unul şi acelaşi profesor va preda, în locuri uitate de lume, câteva ore de limba română, vreo două-trei ore de limba engleză, un pic de educaţie fizică şi poate şi muzică! Acei profesori care vor primi în completarea normei didactice ore de sport la clasa a V-a sunt, fără doar şi poate, oameni fericiţi. Au la dispoziţie manualul de specialitate care, între altele, îi va învăţa pe elevi cum să se târască. Pentru celelalte materii de la aceeaşi clasă nu vor fi deocamdată manuale de specialitate, ci un compendiu în care sunt concentrate cel puţin 11, dacă nu cumva chiar 15 materii.

Cornel-Mircea Sămărtinean – declaraţie politică cu tema Educaţia, «prioritate de septembrie» a Guvernului PSD-ALDE;
Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

“Educaţia, «prioritate de septembrie» a Guvernului PSD-ALDE”

Partidul Mişcarea Populară consideră că dezvoltarea României este strâns legată de patru domenii-cheie şi anume, educaţie, sănătate, infrastructură, mediu de afaceri. Considerăm că educaţia este pilonul de bază al bunăstării, iar elevul trebuie să fie în centrul învăţământului. Din păcate, constatăm faptul că guvernarea actuală ignoră aceste axiome şi nu a elaborat vreo strategie concretă în ceea ce priveşte o nouă lege a educaţiei.

Reţeta succesului marca PSD-ALDE în educaţie continuă să fie una foarte simplă: ordonanţe care conduc la scăderea performanţei şi calităţii în educaţie. Pentru Guvernul Tudose prioritare sunt actele normative prin care se urmăreşte politizarea excesivă a întregului sistem educaţional. Priorităţile educaţiei trebuie să se centreze pe elevi, pe calitatea actului didactic, pe programe care să răspundă cerinţelor societăţii, pieţei muncii şi exigenţelor internaţionale, pe manualele elevilor la început de an şcolar şi finanţarea corectă a şcolii, pe respectarea dreptului constituţional la educaţie, prin asigurarea unei minime infrastructuri şcolare şi asigurarea echităţii şi egalităţii tuturor elevilor şi profesorilor în faţa legii.

Consider că tema promovării şi dezvoltării învăţământului profesional ar trebui să fie una dintre priorităţile parlamentarilor pentru următoarea perioadă, luându-se în considerare modificarea corespunzătoare a Legii educaţiei naţionale. Este esenţial să sprijinim această formă de învăţământ, pentru a conecta mai puternic educaţia tinerilor cu piaţa muncii din România. Inflaţia de şomeri cu diplome cu care se confruntă ţara noastră este o consecinţă a dezinteresului guvernamental faţă de învăţământul profesional. Tinerii care îşi vor însuşi o meserie vor avea parte atât de succes profesional, cât şi financiar, aşa cum se întâmplă în multe state europene dezvoltate.

Deşi coaliţia aflată la guvernare din 11 decembrie 2016 a declarat că va rezolva problemele din educaţie, situaţia învăţământului este dezastruoasă. Mii de şcoli şi grădiniţe nu vor putea fi deschise din cauza condiţiilor de desfăşurare a procesului de învăţământ la începerea acestui nou an şcolar, din cauza lipsei de manuale. În ceea ce priveşte siguranţa unităţilor de învăţământ din România, în judeţul Timiş de exemplu, în perioada ianuarie-august 2017 au fost controlate un număr de 106 unităţi de învăţământ, din cele 598, câte există în Timiş, în condiţiile în care în luna august a acestui an, ministrul educaţiei naţionale, domnul Liviu Pop, afirma în mass-media, că: “nu este cunoscută cu exactitate situaţia şcolilor care au avize şi autorizaţii de securitate sau sanitare, iar părinţii nu ar trebui să-şi lase copiii în şcoli fără autorizaţii PSI”. În urma controalelor efectuate la nivelul judeţului Timiş, a rezultat un număr de 98 de clădiri aparţinând unităţilor de învăţământ care funcţionează fără autorizaţie de securitate la incendiu. De asemenea, s-au descoperit şi 24 de clădiri ale şcolilor sau grădiniţelor care au autorizaţie de securitate la incendiu.

Calendaristic, toamna i-a surprins din nou pe guvernanţi şi i-a luat pe nepregătite. Realitatea ne demonstrează încă o dată faptul că nu le pasă de interesul public, de educaţie, de infrastructură, de economie. Practic, pentru Guvernul PSD-ALDE, educaţia rămâne şi în acest început de an şcolar o “prioritate de septembrie” şi doar la nivel declarativ.

Costel Alexe – declaraţie politică Iaşiul merită mai mult!;
Domnul Costel Alexe:

“Iaşiul merită mai mult!”

În spaţiul public au apărut informaţii, majoritatea furnizate de miniştri, sau de reprezentanţi guvernamentali, referitoare la rectificarea bugetară preconizată pentru finalul lunii septembrie. Dincolo de faptul că în ansamblu sunt înjumătăţite atât investiţiile guvernamentale, cât şi cele europene şi sunt suplimentate cheltuielile de personal cu 5 miliarde lei, iar cele de pensii şi asistenţă socială cu 3 miliarde lei, aş vrea să vă supun atenţiei situaţia extrem de gravă în ceea ce priveşte bugetele de la Ministerul Transporturilor şi cel al Dezvoltării Regionale. Cei mai mulţi bani sunt luaţi din bugetul Ministerului Transporturilor, peste 6 miliarde lei, echivalentul a peste 40% din alocările iniţiale, în vistierie rămânând circa 7,8 miliarde de lei din cele 14 miliarde de la începutul anului, iar Ministerul Dezvoltării Regionale pierde aproape 2 miliarde din cele 4,7 miliarde lei, adică aproximativ 30%.

Stimaţi deputaţi ieşeni ai alianţei PSD-ALDE, vă reamintesc că la începutul lunii mai i-am solicitat doamnei Sevil Shhaideh, viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale, introducerea în regim de urgenţă a centurii ocolitoare a municipiului Iaşi la prima rectificare bugetară! Mulţi aţi răspuns pozitiv şi v-aţi alăturat demersului meu, pentru că am considerat cu toţii că este necesar să lăsăm declaraţiile politice deoparte şi să ne unim forţele, ca împreună să punem suficientă presiune pe autorităţile centrale pentru a finaliza cel mai important proiect local.

Din păcate, o spun cu toată mâhnirea, războiul intern din PSD Iaşi, între Primarul Mihai Chirică şi Preşedintele Consiliului Judeţean Iaşi, Maricel Popa, a anulat o mare parte dintre eforturile privind realizarea centurii ocolitoare a Iaşiului. În lipsa unui lobby puternic şi al unor lideri din cercul puterii respectaţi la Bucureşti, fondurile au fost tăiate sau redirecţionate.

Astăzi fac un apel atât la Domniile Voastre, reprezentanţi ai ieşenilor în parlamentul României, dar şi la ceilalţi parlamentari ai alianţei PSD-ALDE, să vă prezint caracterul urgent al finalizării şoselei de centură a municipiului Iaşi:

Poluarea, conform analizei Ministerului Mediului, este cauzată de lipsa unei şosele de centură care să preia traficul din municipiul Iaşi, de aici prelungirea riscului de îmbolnăvire a populaţiei – cancer pulmonar, astm, boli cardiovasculare şi respiratorii – precum şi riscul de a plăti amenzi uriaşe Curţii de Justiţie Europene, pentru starea de infringement în care este România din 2009;
Infrastructura rutieră depăşită, care nu mai face faţă necesităţilor unui oraş de talia Iaşiului şi a zonei metropolitane. În acelaşi timp, oraşe mai mici au beneficiat de investiţii în infrastructura rutieră, în anii 2013, 2014, 2015 oraşe ca Suceava, Cluj, Constanţa, Deva, Bacău, Slatina, Bechet, Timişoara au primit bani de la bugetul de stat pentru construcţia de centuri ocolitoare;
Preluarea traficului greu si transfrontalier – municipiul Iaşi este cel mai mare oraş din regiunea Moldovei, cel mai mare oraş de la graniţa estică a U.E., este tranzitat zilnic de traficul greu, are cel mai mare Aeroport Regional, este un oraş important pentru legătura Ucrainei şi a Republicii Moldova cu Uniunea Europeană şi un mare volum al traficului transfrontalier tranzitează Iaşiul.
Investiţia în Şoseaua de centură a Iaşiului înseamnă câteva lucruri vitale pentru o comunitate: atragerea investitorilor, crearea de locuri de muncă şi dezvoltarea zonei metropolitane. Şoseaua de centură nu ajută doar municipiul Iaşi, ci determină dezvoltarea comunelor învecinate, creşterea nivelului de trai, migraţia clasei mijlocii către zonele din jurul Iaşiului.

Vă reamintesc că Iaşiul este al doilea judeţ al ţării şi vreau să facem toate demersurile pentru ca obiectivele prioritare pentru judeţul Iaşi să fie trecute în agenda Guvernului!

Costel Lupaşcu – despre Referendumul pentru definirea familiei;
Domnul Costel Lupaşcu:

“Referendumul pentru definirea familiei”

Proiectul de lege a fost votat de Camera Deputaţilor şi acum este în procedură de avizare în comisiile Senatului.

Dacă şi Senatul votează favorabil cu mai mult de două treimi, ceea ce înseamnă 91 de voturi pentru, următorul pas este validarea populară prin referendum a modificării articolului corespunzător din Constituţia României. Consider că este important de specificat, pentru a nu exista confuzii, că proiectul de lege priveşte doar modificarea art. 48 alin. (1) din Constituţia României. Forma actuală prevede: “Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.” Forma propusă prevede: “Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.” Coaliţia PSD-ALDE a luat decizia politică fermă de a organiza, până la finalul acestui an, referendumul pentru modificarea Constituţiei, pe tema definiţiei familiei. Este important de subliniat că nu PSD va decide. Decizia va aparţine poporului român. PSD votează pentru a da posibilitatea poporului român de a-şi exprima voinţa suverană. Apreciez că este un demers perfect legitim şi constituţional. Este răspunsul politic firesc, obligatoriu, la o iniţiativă cetăţenească solicitată şi susţinută de peste 3.000.000 de semnături. Această modificare a Constituţiei, în sensul definirii familiei ca bazată pe căsătoria dintre un bărbat şi o femeie, nu este împotriva nimănui şi nu va avea ca rezultat ştirbirea vreunui drept fundamental al cuiva. Un referendum nu poate fi ceva rău pentru nimeni. Peste tot în lumea democratică, majoritatea decide. Aşadar, societatea românească are dreptul să îşi definească propriile valori. Tema supusă referendumului nu încalcă drepturile fundamentale ale omului. Nimeni nu este discriminat, nimeni nu este “vânat”, nimeni nu este “condamnat” pentru propriile opţiuni religioase sau sexuale.

Doru-Petrişor Coliu – declaraţie politică privind Situaţia învăţământului în limba română, în Ucraina;
Domnul Doru-Petrişor Coliu:

“Situaţia învăţământului în limba română, în Ucraina”

Mă văd nevoit să trag un serios semnal de alarmă asupra situaţiei minorităţii româneşti din Ucraina.

După cum probabil aţi luat la cunoştinţă, la data de 5 septembrie anul curent, Rada Supremă a Ucrainei a adoptat o nouă Lege a educaţiei, iar art. 7 al acesteia prejudiciază grav echilibrul interetnic din ţara vecină.

Este vorba despre adoptarea acestui incriminat articol care, în esenţă, dă startul lichidării metodice şi sistematice a învăţământului în limbile autohtone, aducând implicit atingere etnicilor români.

În vădită contradicţie cu documentele internaţionale universale si europene în materie de drepturi ale omului, care prevăd drepturi lingvistice şi culturale, Ucraina creează un grav conflict juridic cu prevederile enunţate. Nu mai vorbesc de faptul că art. 7 din lege încalcă însăşi propria Constituţie!

Prin documentele semnate la Constanţa în mai 1997, Ucraina se angaja să respecte drepturile statelor vecine, în speţă, România. Dar, fie ca vorbim de conducerea pro-rusă, fie ca discutăm de regimul Poroşenko, situaţia minorităţii etnice româneşti a devenit din ce în ce mai grea.

Pentru a vă putea face o idee completă asupra situaţiei şcolilor româneşti din Ucraina, vă pot spune că, în perioada 1924-2017, din 283 de şcoli în limba română au fost lichidate 205, adică o medie de 2,2 şcoli pe an într-un interval de 93 de ani. Situaţia prezentată creează prejudicii chiar Ucrainei, prin conflictul inerent născut între o majoritate etnică dispusă să suprime drepturi fundamentale şi minorităţile etnice în căutarea propriei identităţi.

Cred ca sunt în asentimentul dumneavoastră când spun că lucrurile nu pot rămâne aşa şi, indiferent de orientarea politică a fiecăruia dintre noi, avem datoria de a întreprinde tot ceea ce ne stă legal la îndemână pentru a rezolva această situaţie de o gravitate excepţională! Cred că un rol important îl pot juca toţi europarlamentarii noştri, prin adoptarea unor atitudini care să ajute la schimbarea conceptului naţionalist promovat de vecinii ucraineni şi, nu în ultimul rând, intensificarea demersurilor diplomatice ale MAE, restant în această speţă.

Dealtfel, împreună cu colegul meu, deputatul Constantin Codreanu, am solicitat Birourilor permanente reunite o şedinţă de plen reunit pentru o dezbatere a comunităţii româneşti din Ucraina.

Vă invit, stimaţi colegi, la o evaluare urgentă a situaţiei românilor din Ucraina şi la luări de poziţie tranşante!

Dumitru Oprea – declaraţie politică cu tema Autostrada Iaşi-Târgu Mureş, infrastructură strategică a României;
Domnul Dumitru Oprea:

“Autostrada Iaşi-Târgu Mureş, infrastructură strategică a României”

Sfârşitul de săptămână a adus în faţa opiniei publice naţionale o acţiune inedită de protest a societăţii civile, un marş pe traseul Iaşi-Târgu Mureş, iniţiat în Capitala Moldovei. La el s-au raliat aproape toate categoriile de conducători de autovehicule, de la motociclişti până la şoferi de autocare, o acţiune susţinută deopotrivă de persoane private, precum şi de firme de transport sau comunitatea biker-ilor.

Protestul, prin scop şi ingeniozitate, şi-a făcut loc pe agenda publică naţională, fiind un exemplu de hotărâre a cetăţenilor din zona Moldovei care îşi doresc ca regiunea în care trăiesc să aibă şanse reale de dezvoltare.

“A venit momentul să facem mai mult şi să vorbim mai puţin. Toate judeţele din Moldova au nevoie de autostradă, altfel nu ne putem dezvolta economic”, a fost de părere un participant la protest. Îmi revine obligaţia să susţin acest mesaj şi vă invit să dăm curs solicitării celor care au renunţat la comoditate şi au exprimat, ceea ce uneori politicienii nu reuşesc să facă – Moldova are nevoie urgentă de legătură directă spre vestul Europei, prin Transilvania. Generaţiile actuale au nevoie ca de aer de autostradă, iar cele care vin după noi trebuie să beneficieze de ea, nu să manifeste pentru construcţia ei.

Un stat centralizat, cu o economie care favorizează doar anumite zone ale ţării, cu reprezentanţi politici care nu văd dincolo de avantajele de moment ale funcţiilor ministeriale, nu vor mai putea să ne ignore la nesfârşit mesajele transmise sub diferite forme, fie că vin de la organizatorii coloanei de maşini, fie de la autorităţi locale sau de la parlamentari.

Coincidenţă sau nu, săptămâna trecută, preşedintele Consiliului Judeţean Iaşi a precizat că va veni la Iaşi ministrul transporturilor, pentru a anunţa ceva în legătură cu Autostrada Moldova-Ardeal.

Să sperăm că domnul ministru nu bate drumul până aici pentru a ne spune iar că abia la anul va demara vreo licitaţie pentru un studiu de fezabilitate. Poate că vizita domnului Cuc va fi semnalul că protestul societăţii civile a fost auzit. Societatea civilă poate trage un semnal de alarmă, poate impune o temă pe agenda publică mai bine decât politicienii, dar nimeni dintre noi, din păcate, nu l-ar face pe domnul Cuc mai competent decât a dovedit deja că este.

Eugen Tomac – despre drepturile politice ale românilor din afara graniţelor ţării;
Domnul Eugen Tomac:

Am dedicat ani buni din viaţa şi cariera mea apărării drepturilor politice ale românilor, dar niciodată nu mi-a fost dat să văd un proces de denaţionalizare a comunităţii româneşti de o asemenea anvergură şi gravitate precum cel care se petrece în prezent în Ucraina.

Îmi exprim indignarea şi revolta cu privire la Legea educaţiei adoptată de Parlamentul Ucrainei, lege care închide şcolile româneşti, desfiinţând dreptul a jumătate de milion de români din Bucovina de Nord, din Maramureşul istoric şi din Basarabia de Sud, regiunea Odesa, la educaţie în limba maternă.

Mai precis, Parlamentul de la Kiev a adoptat săptămâna trecută o nouă Lege a educaţiei care privează minorităţile etnice – români, maghiari, ruşi, bulgari, polonezi etc. – de accesul la şcolarizare în limba maternă. Legea în cauză prevede ca în licee şi facultăţi să se predea doar în ucraineană, iar educaţia în limbile minorităţilor să fie disponibilă doar în grădiniţe şi şcoli primare. Legea a fost trimisă spre promulgare la Preşedintele Ucrainei, Petro Poroşenko.

Din păcate pentru noi toţi, activitatea autorităţilor româneşti cu privire la susţinerea drepturilor românilor care trăiesc în afara graniţelor ţării este sublimă, însă rezultatele lipsesc cu desăvârşire, şi o să argumentez această afirmaţie.

Ministrul pentru românii de pretutindeni, Andreea Păstârnac, declara la 23 august a.c., după întâlnirile pe care le-a avut la Kiev cu ministrul ucrainean al afacerilor externe, Pavlo Klimkin, cu ministrul educaţiei, Lilia Hrinevici, şi cu ministrul culturii, Evhen Nişciuk, că “România este mulţumită de nivelul de asigurare a drepturilor minorităţii române din Ucraina”.

Ministerul Afacerilor Externe al României a recţionat la 48 de ore după cel din Ungaria, şi doar după ce Partidul Mişcarea Populară şi mass-media au cerut acest lucru, faţă de noua Lege a educaţiei din Ucraina. “Ne exprimăm aşteptarea ca drepturile persoanelor aparţinând minorităţii române din Ucraina să fie prezervate şi subliniem preocuparea constantă a autorităţilor române faţă de această problematică”, arată MAE. Ministerul Afacerilor Externe precizează că tema învăţământului în limba maternă pentru etnicii români din Ucraina se va afla prioritar pe agenda secretarului de stat Victor Micula, care se va deplasa la Kiev în cursul acestei săptămâni.

Românii din Ucraina, ca şi ceilalţi români, oriunde s-ar afla, trebuie să beneficieze necondiţionat de sprijin din partea statului român în ceea ce priveşte respectarea identităţii lor naţionale, începând cu dreptul de a învăţa în limba maternă – drept protejat dealtfel de norme internaţionale.

O reacţie anemică şi întârziată a Ministerului Afacerilor Externe nu rezolvă problema închiderii şcolilor româneşti din Ucraina. Pentru stoparea acestui proces stalinist de deznaţionalizare a peste 500.000 de români din Bucovina de Nord, Maramureşul istoric şi Basarabia de Sud – regiunea Odesa -, Guvernul României trebuie să dea dovadă, în al zecelea ceas, de inteligenţă, forţă şi determinare.

Bucureştiul trebuie să pună piciorul în prag la Kiev, până nu e prea târziu!

Florin-Claudiu Roman – declaraţie politică intitulată PNL solicită majorităţii PSD-ALDE să respingă prin vot toate concesiile neconstituţionale făcute UDMR;
Domnul Florin-Claudiu Roman:

“PNL solicită majorităţii PSD-ALDE să respingă prin vot toate concesiile neconstituţionale făcute UDMR!”

Săptămâna trecută, în Comisia pentru muncă şi protecţie socială a Camerei Deputaţilor, majoritatea parlamentară PSD-ALDE a repornit tăvălugul concesiilor neconstituţionale pe care are de gând să le adopte pe repede înainte în favoarea UDMR, chiar în anul Centenarului Marii Uniri!

Cu alte cuvinte, ceea ce am reuşit noi, liberalii, să stopăm în sesiunea parlamentară trecută, când PSD-iştii încercau să treacă tot seara, ca hoţii, prin Comisia juridică, pentru disciplină şi imunităţi, acest troc promis UDMR pentru a vota Guvernul Tudose, constatăm că se reia acum, chiar de la începutul acestei sesiuni. Pentru a-şi consolida majoritatea parlamentară, Dragnea a acceptat şi chiar a cerut urgentarea adoptării propunerilor aberante ale UDMR referitoare la modificarea Legii administraţiei publice locale, în sensul scăderii pragului de reprezentare a minorităţilor pentru folosirea limbii materne în administraţie de la 15% la 10%, ceea ce înseamnă că Ardealul, în special, dar şi Bucureştiul, practic sunt puse pe tavă intereselor UDMR.

Spre exemplificare că ceea ce susţin reprezintă un adevărat semnal de alarmă de vânzare la bucată a României, vă redau mai jos numai câteva dintre propunerile UDMR şi acceptate de PSD-ALDE: se va permite ca limba maghiară să devină limbă oficială în mai toate instituţiile administraţiei publice locale ?i centrale; de asemenea, se va institui şi obligativitatea inscripţionării bilingve a denumirilor majorităţii străzilor, spaţiilor publice, a indicatoarelor rutiere, a drumurilor naţionale, judeţene şi locale; se va crea o bază de date distinctă la nivelul ANFP, cu funcţionari publici care cunosc limba maghiară; astfel, la art. 117 alin. (3) se prevede că “vor fi redistribuiţi cu prioritate funcţionarii publici care nu cunosc limba maternă”.

În ce altă ţară din lumea asta aţi mai auzit dumneavoastră că există astfel de practici?! Minorităţi – şi chiar foarte multe – au şi Statele Unite ale Americii, dar acolo există o singură limbă oficială, engleza! Minorităţi mai au şi englezii, francezii, germanii sau italienii, dar şi ei au statuată, în mod clar, o singură limbă oficială! Statul român, spre deosebire de alte state unde democraţia dăinuieşte de secole, a făcut post-revoluţie foarte multe concesii minorităţilor naţionale, permiţând chiar reprezentarea tuturor acestora în Parlamentul României.

Dar când liderii UDMR, în frunte cu Kelemen Hunor, au anunţat public că “Anul Centenarului” reprezintă un an de “doliu” pentru comunitatea maghiară din România, pentru voturile UDMR în Parlament, iar dumneavoastră, domnule Dragnea şi stimaţi colegi din PSD şi din ALDE, faceţi în continuare astfel de concesii, refuzate de toate partidele de guvernământ de până acum, ce să mai înţelegem oare?! Că puneţi interesul personal, pe cel de partid, mai presus decât integritatea României şi decât interesul naţional, adică cel al tuturor românilor?!

PNL consideră că astfel de trocuri nepermise pentru un stat de drept nu mai pot avea loc şi solicită PSD să voteze împotriva pretenţiilor revizioniste ale UDMR şi să se delimiteze de astfel de declaraţii extremiste, cum sunt cele ale liderului UDMR, Kelemen Hunor!

În plus, noi, liberalii, invităm la dialog politic toate forţele responsabile din România în vederea pregătirii, aşa cum se cuvine, a Centenarului Unirii, adică şi a aniversării celor 100 de ani de la înfiinţarea statului modern român!

Găvrilă Ghilea – declaraţie politică intitulată De ce, când salariile cresc, investiţiile pălesc?!;
Domnul Găvrilă Ghilea:

“De ce, când salariile cresc, investiţiile pălesc?!”

Nu puţini analişti economici şi-au scos pălăria, la începutul acestui an, când Guvernul PSD anunţa cu surle şi trâmbiţe că îşi previzionează un buget de investiţii de aproape 40 de miliarde de lei, cu peste 30% mai consistent decât cel alocat în precedentul exerciţiu financiar.

Executivul, condus la vremea aceea de Sorin Grindeanu, lăsa astfel să se înţeleagă că zumzetul economiei naţionale, administrată, chipurile, cu chiu şi vai, de tehnocraţi, va deveni, în scurtă vreme, duduit în toată regula, iar dezideratele de majorare a veniturilor populaţiei se vor transforma în certitudini, prin acoperire integrală din creşterea spectaculoasă a Produsului intern brut.

Din păcate, nu s-au încheiat decât două trimestre din execuţia bugetară a acestui an, că socoteala de la Palatul Victoria nu s-a mai potrivit cu cea din ringul economiei reale.

După ce a preluat, din mers, frâiele guvernării, dar şi majoritatea membrilor Executivului neperformant precedent, noul premier, Mihai Tudose, a deschis Cutia Pandorei şi sezonul majorărilor salariale, care s-a soldat, la o primă rectificare pozitivă, cu suplimentarea cheltuielilor de personal cu aproape 5 miliarde de lei, la care se mai adaugă şi vreo alte 3 miliarde lei necesare susţinerii creşterii pensiilor.

Şi cum PSD ne-a mai demonstrat, nu doar o dată, că o mână spală pe alta şi amândouă spoliază bugetul, finanţarea acestor cheltuieli nu a putut fi asigurată decât prin reducerea cu 10 miliarde de lei a capitolului investiţii, adus dintr-un condei la numitorul comun al anului precedent.

Aceiaşi analişti economici care aplaudau, în plină iarnă, cu pălăria în mână, viziunea bugetară a PSD, şi-au îndesat-o, la finalul verii, înapoi pe cap, când au calculat că, faţă de anul trecut, cheltuielile cu salariile bugetarilor au înregistrat un maxim istoric prin creşterea de 12 miliarde de lei, de la 57 miliarde de lei în 2016, la 69 miliarde de lei în 2017, nesusţinut decât de un alt maxim istoric, cel al reducerii cu 10 miliarde a cheltuielilor cu investiţiile, nemaiîntâlnit la nicio altă rectificare bugetară până în prezent.

Cu veniturile bugetare diminuate semnificativ la capitolele TVA şi impozit pe profit, unde sunt previzionate încasări cu aproape 4 miliarde lei sub nivelul anului financiar precedent, modelul perpetuum mobile economic născocit de Cabinetul Tudose este ca şi patentat: singurele creşteri sustenabile de venituri la buget rămân cele aferente contribuţiilor de asigurări sociale, generate, la rândul lor, de majorările salariale susţinute doar prin relocarea cheltuielilor de investiţii.

Din nefericire pentru coaliţia de la guvernare, un perpetuum mobile, chiar şi ca mecanism economic, nu e în fond decât aceeaşi amară utopie, care nu poate funcţiona decât prin încălcarea legilor după principiul iuţelii de mână şi al nebăgării de seamă.

Glad-Aurel Varga – declaraţie politică cu tema Septembrie 2017 – un început de an şcolar fără manuale, fără auxiliare, fără resurse;
Domnul Glad-Aurel Varga:

“Septembrie 2017 – un început de an şcolar fără manuale, fără auxiliare, fără resurse”

Am urmărit declaraţiile câtorva reprezentanţi ai PSD, guvernanţi şi parlamentari, cu ocazia începutului de an şcolar. În timp ce ministrul educaţiei a avut grijă să aibă ultimul cuvânt la observaţiile pertinente ale preşedintelui României referitoare la situaţia dezastruoasă din sistemul de învăţământ, un parlamentar al PSD a întrebat mai mult sau mai puţin retoric – “care copil merge cu drag la şcoală?” – pentru că în România anului 2017, “a merge cu drag la şcoală” este un ideal de neatins pentru partidul de guvernare şi, mai presus de declaraţii, acest lucru este dovedit de lipsa de interes, viziune şi acţiuni concrete, care să ducă la o îmbunătăţire a educaţiei naţionale.

Se fac studii pentru asigurarea fericirii elevului, se fac ore pentru pregătirea tinerilor, astfel încât aceştia să facă faţă provocărilor unui secol ce evoluează rapid, ca tehnologie, ca mod de viaţă, ca aspiraţii, în alte ţări, în acele ţări care vor primi peste câţiva ani români, ca forţă de muncă.

România ocupă locul 3 în Uniunea Europeană la abandonul şcolar. România depăşeşte cu 10% media europeană a indicelui NEET, adică proporţia de tineri între 19 şi 24 de ani care nu sunt angajaţi şi nu sunt incluşi într-un program de educaţie sau de instruire.

România şi-a întâmpinat astăzi elevii din clasele pregătitoare cu şcoli cu pereţi scorojiţi şi “fără manuale, fără auxiliare, fără resurse”, cu improvizaţii, cum este compendiul introductiv pentru gimnaziu, cu vizite şi discursuri ale reprezentanţilor PSD la anumite şcoli, acolo unde s-au vopsit faţadele, acolo unde au dat bine în fotografii.

O guvernare care încearcă soluţii de moment în detrimentul elevilor şi al profesorilor lor, experimentează în fapt propriile decizii strâmbe pe spatele unui sistem de educaţie obosit, subfinanţat.

Domnilor guvernanţi ai PSD, ştim că un popor fără educaţie v-ar aduce o masă mai mare de manevră. După aproape trei decenii în care educaţia a fost neglijată în mod consecvent, s-a atins anul acesta o limită inacceptabilă.

Ca tânăr politician, voi susţine orice iniţiativă, voi sprijini orice demers sau proiect care va contribui la restructurarea sistemului de educaţie naţional, în sensul asigurării oportunităţilor de dezvoltare, personală şi profesională, atât pentru elevi, cât şi pentru cadrele didactice.

Ioan Balan – declaraţie politică cu titlul PSD ne întoarce, încet şi sigur, la nefericita centralizare a administraţiei publice;
Domnul Ioan Balan:

“PSD ne întoarce, încet şi sigur, la nefericita centralizare a administraţiei publice”

Vă aduc aminte faptul că, în anul 2013, tot o guvernare a PSD încerca să forţeze adoptarea unui proiect de lege în integralitatea sa neconstituţional, prin care, sub falsa deviză a descentralizării, baronii PSD încercau să feudalizeze România şi să-şi tragă partea leului din împărţirea frăţească a patrimoniului public. Nu ştiu dacă vă amintiţi destul de bine cine era ministrul şi viceprim-ministrul care gira toată această înşelătorie. Dacă aţi uitat, vă aduc eu aminte! Domnul Liviu Dragnea, da! Domnia Sa nu este la prima încercare de a lovi administraţia cu proiecte construite în scop pur personal sau de grup.

Deşi în alegerile parlamentare PSD a păcălit administraţiile publice, pe primari şi consilieri, pe cetăţenii simpli, că administraţiile locale vor căpăta pe calea descentralizării administrative competenţe sporite şi resurse financiare suplimentare, nu putem să nu constatăm astăzi că, după 9 luni de guvernare PSD-ALDE, care au fost aşa de grei, au părut cât 9 ani, România este pe un drum cu totul invers, al recentralizării deciziilor administrative, al recentralizării finanţării proiectelor publice. Nici nu-i foarte greu să înţelegi de ce se întâmplă acest proces profund nociv, atâta vreme cât acelaşi domn Liviu Dragnea, care conduce şi Camera Deputaţilor şi Guvernul, îşi doreşte cu ardoare să controleze şi administraţiile locale tot de la Bucureşti.

PSD şi ALDE se laudă că există mai multă libertate pentru administraţiile locale în a defini priorităţile comunităţilor lor, în a decide asupra proiectelor de interes local sau chiar regional. Este o glumă, ca să nu o definim drept o minciună sfruntată. Descentralizarea şi libertatea administraţiilor locale poate fi posibilă atunci când ea este însoţită şi de o finanţare adecvată. Doar când ai bani decizi! Când altul are banii, acela condiţionează totul. Or, vă rog, stimaţi colegi parlamentari, cei care vă întâlniţi cu primarii în circumscripţiile în care aţi fost aleşi, să spuneţi cu cât a crescut finanţarea administraţiilor locale de când guvernează PSD şi ALDE? Dacă nu ştiţi şi nu aveţi obiceiul de a vă întâlni cu primarii şi cu cetăţenii, vă spun eu că nivelul transferurilor către administraţiile locale nu a crescut în acest an.

A crescut, în schimb, povara financiară pe care o duc administraţiile locale. De la 1 iulie s-au majorat salarii în administraţia locală, ceea ce nu poate fi decât un lucru bun! Dar din ce bani? Ştiţi? Din banii colectaţi la bugetele locale, fără ca Guvernul domnului Dragnea să susţină cu vreun leu aceste majorări. Cu toate acestea, are neruşinarea de a se lăuda că Guvernul a mărit lefurile.

Luni a început şcoala. Majoritatea investiţiilor de reabilitare a şcolilor a fost susţinută tot de bugetele sărace ale administraţiilor locale, pentru că Guvernul nu a dat niciun leu pentru astfel de investiţii.

De asemenea, creşterea costurilor administrative ale localităţilor, asigurarea unor resurse pentru cofinanţări la proiecte din fonduri europene au venit tot din bugetele locale, pentru că Guvernul nu a mai avut bani sau nu a vrut să dea. Măcar dacă Guvernul Dragnea ar fi făcut ceva cu banii la nivel naţional, dar şi acolo rezultatele sunt tot zero: zero autostrăzi, zero căi ferate, zero spitale regionale, zero pe linie. Or, stăm şi ne întrebăm cât o să mai dureze până când bugetele austere ale administraţiilor locale vor crăpa, de-a dreptul, din lipsă de resurse financiare?! Anul acesta poate o vor scoate la capăt, dar anul viitor? Ce garanţii vor avea că primăriile, împovărate din toate părţile, nu vor intra în incapacitate de plată? Niciuna!

Cine crede că domnul Dragnea, domnul Tudose sau doamna Shhaideh nu ştiu că au împovărat la maximum bugetele administraţiilor locale, se înşeală! Dumnealor ştiu foarte bine şi, de fapt, chiar asta urmăresc! Deşi descentralizarea financiară ar însemna ca resursele din bugetul central să fie transferate la nivel local pe criterii pur obiective, fără simpatii sau culori politice, liderii PSD urmăresc contrariul, adică aşteaptă ca administraţiile locale care se vor confrunta cu lipsa de resurse financiare pentru echilibrarea bugetelor locale să vină la Bucureşti, la Guvern, cu căciula în mână, pentru a cere şi primi milă şi bani de la guvernanţi.

Da, aceasta este calea pe care ne-a dus sau, mai bine spus, ne-a întors, această guvernare păguboasă a PSD. Acum se vede mai clar ca niciodată faptul că obiectivele guvernării PSD sunt numai obiectivele politice ale partidului şi ale liderilor săi, iar interesele administraţiei şi ale comunităţilor locale nici măcar nu există pe agenda lor.

Mara-Daniela Calista – declaraţie politică intitulată Ministrul muncii umileşte familiile din România;
Doamna Mara-Daniela Calista:

“Ministrul muncii umileşte familiile din România”

Constat încă odată că doamna ministru Olguţa Vasilescu trăieşte într-o lume paralelă de unde îşi extrage ideile fără nicio legătură cu realitatea, altfel nu se explică ultimele declaraţii pe tema plafonării indemnizaţiilor pentru creşterea copilului.

Cum nu era de ajuns plafonarea indemnizaţiilor, mamele sunt din nou umilite de ministrul muncii şi tratate ca nişte asistate social de statul român care le face un favor cu aceste indemnizaţii pentru care “nu contribuie nimeni în România”, după ştiinţa doamnei ministru Lia Olguţa Vasilescu.

Îi recomand doamnei ministru ca înainte de a face astfel de afirmaţii publice la adresa părinţilor români să mai studieze actul normativ care stipulează clar condiţiile de acordare a indemnizaţiei pentru creşterea copilului, din care citez:

“Persoanele care, în ultimii doi ani, anteriori datei naşterii copilului, au realizat timp de cel puţin 12 luni venituri din salarii şi asimilate salariilor, venituri din activităţi independente, venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, supuse impozitului pe venit, beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la doi ani, respectiv trei ani, în cazul copilului cu handicap, precum şi de o indemnizaţie lunară”.

Cu toate modificările aduse O.U.G. nr. 111/2010 în ultimii ani, condiţia de a fi contribuit la bugetul de stat a rămas, ceea ce înseamnă că beneficiarii indemnizaţiilor de creştere a copilului au fost, în mod obligatoriu, întâi contribuabili la bugetul de stat.

Ţin să-i amintesc doamnei Lia Olguţa Vasilescu, ocupant vremelnic al postului de ministru, că Domnia Sa nu este statul, ci doar un reprezentant al lui, iar PSD nu a venit la guvernare cu căruţa sa de bani din care poate să împartă cum şi cui doreşte, ei doar gestionează, pentru o perioadă limitată de timp, banii României.

Ar fi cazul ca doamna ministru Lia Olguţa Vasilescu să-şi revizuiască atitudinea şi să-şi ceară scuze pentru afirmaţiile făcute în ultimele zile, din neştiinţă sau cu rea-voinţă pe acest subiect, respectiv plata indemnizaţiilor pentru creşterea copilului.

Marius Bodea – declaraţie politică cu tema Iniţiativa legislativă a PNL pentru acordarea celui de-al 13-lea şi al 14-lea salariu vine în sprijinul angajaţilor din mediul privat şi, implicit, al angajatorilor acestora. Nu este vorba de o măsură obligatorie, ci facultativă!;
Domnul Marius Bodea:

“Iniţiativa legislativă a PNL pentru acordarea celui de-al 13-lea şi al 14-lea salariu vine în sprijinul angajaţilor din mediul privat şi, implicit, al angajatorilor acestora. Nu este vorba de o măsură obligatorie, ci facultativă!”

În spaţiul public s-au vehiculat mai multe neadevăruri cu privire la iniţiativa legislativă a PNL pentru acordarea celui de-al 13-lea si 14-lea salariu.

Soluţia propusă de PNL pleacă de la cadrul legal existent, conform căruia societăţile cu capital privat, care au profit, pot acorda sponsorizări totale într-un an până la maximum 20% din impozitul pe profit datorat statului. Aceste cheltuieli sunt deductibile, adică sunt scăzute din impozitul pe profit datorat statului, şi este dreptul societăţilor comerciale private de a folosi acest instrument în cuantumul stabilit de lege. Dacă această sumă de 20% din impozitul pe profit nu este folosită de societatea comercială în cauză, banii respectivi rămân în contul statului.

De exemplu, o societate comercială înregistrează într-un an profit de 1.000.000 de lei – impozitul pe profit, 16%, datorat statului, este de 160.000 de lei; profitul net rămas al societăţii este de 840.000 de lei; astfel, cota de 20% din impozitul pe profit, 160.000 de lei, pe care o pot folosi societăţile comerciale, reprezintă 32.000 de lei.

Plecând de la acest calapod legislativ, soluţia PNL pentru al 13-lea şi al 14-lea salariu vine să încurajeze munca, să crească productivitatea şi să crească veniturile în România.

Astfel, cerem să fie introdusă posibilitatea legală a angajatorului, societăţi comerciale cu capital integral privat, de a direcţiona 20% din impozitul pe profit către plata celui de-al 13-lea şi al 14-lea salariu. Soluţia PNL nu este o impunere, opţiunea fiind lăsată la latitudinea angajatorului/patronului, dar cu certitudine acesta va fi interesat să-şi stimuleze suplimentar angajaţii. Măsura nu afectează interesele angajatorului/patronului, întrucât nu-i micşorează acestuia marja de profit, ea rămânând supusă aceleiaşi cote de impozitare.

Din contră, măsura va genera efecte pozitive, inclusiv în interesul angajatorului.

Măsura vine, implicit, în întâmpinarea problemelor din sectorul privat, fiind o compensare legitimă. Sectorul privat se confruntă cu presiuni legate de forţa de muncă, ca urmare a majorărilor salariale operate în cazul bugetarilor.

Efectul măsurii va fi acela de a stimula societăţile comerciale să-şi declare profiturile în integralitatea lor, astfel încât angajaţii să poată beneficia de stimulentele menţionate.

Beneficiarii, aproape 4 milioane de angajaţi din mediul privat, vor fi încurajaţi să-şi păstreze locul de muncă în ţară şi să devină mai productivi. De asemenea, măsura va stimula diminuarea muncii la negru, deoarece de astfel de stimulent poate beneficia doar angajatul cu forme legale. O sumă importantă din aceşti bani se va întoarce la bugetul de stat atât prin contribuţiile sociale şi impozitul pe venit plătit de angajat/angajator, dar şi în mod indirect prin plata TVA la momentul cheltuirii banilor respectivi.

Potrivit estimărilor, potenţialul de beneficiu pentru angajaţii din mediul privat este de 1,4 miliarde de lei, în vreme ce la bugetul de stat s-ar întoarce circa 2,5 miliarde de lei.

Propunerea PNL este ca al 13-lea salariu să fie acordat înainte de Crăciun, iar al 14-lea salariu înainte de perioada de vară (concediu).

Instrumente similare celui propus de PNL sunt folosite în Germania, Franţa, Spania, Austria, Italia.

Marius-Constantin Budăi – declaraţie politică Eurostat confirmă datele prezentate de Guvernul Tudose – România a avut cea mai mare creştere din Uniunea Europeană în al doilea trimestru din 2017;
Domnul Marius-Constantin Budăi:

“Eurostat confirmă datele prezentate de Guvernul Tudose – România a avut cea mai mare creştere din Uniunea Europeană în al doilea trimestru din 2017”

Eurostat a confirmat săptămâna trecută că atât în primul trimestru, cât şi în al doilea trimestru al acestui an România a avut cea mai mare creştere economică din Uniunea Europeană, cu un avans de 5,7%.

Astfel, datele Eurostat demontează toate speculaţiile care încercau să acrediteze ideea că datele privind creşterea economică din România ar fi fost “ajustate” de Institutul Naţional de Statistică. De asemenea, acest anunţ spulberă toate încercările de manipulare ale opoziţiei, care a încercat să inducă o stare de îngrijorare la nivelul populaţiei, că nu ar mai fi bani de pensii şi salarii. Când ai cea mai mare creştere economică din Europa şi ai încasări semnificativ mai mari decât anul trecut, este ridicol să susţii că s-ar putea să nu mai fie bani pentru plata pensiilor şi salariilor.

Realitatea economică demască toată manipularea opoziţiei. Un alt argument al acestei realităţi ne arată că în luna iulie a acestui an, câştigul mediu net al românilor a ajuns la 2.391 lei, în creştere cu 15,1% faţă de aceeaşi perioadă de anul trecut, şi cu 0,5% faţă de luna precedentă.

Aceste date statistice arată că măsurile de guvernare ale PSD aduc mai mulţi bani în buzunarele românilor. Creşterea economică nu este doar o creştere pe hârtie, cum a fost în cazul Guvernului tehnocrat, ea se simte în mod real şi în buzunarele românilor. În mod cert sunt încă multe lucruri de făcut, pentru că veniturile românilor sunt încă mult prea mici în comparaţie cu cele plătite în Europa pentru aceeaşi muncă şi aceeaşi calificare.

Însă evoluţiile economice arată că România are cea mai ridicată creştere economică din Uniunea Europeană şi are deci capacitatea de a reduce decalajul dintre salariile românilor şi cele ale celorlalţi europeni. În ultimii 4 ani, invariabil, atât FMI, cât şi Comisia Europeană au prognozat o creştere economică consistent mai mică decât a fost în realitate. Diferenţele sunt considerabile şi ajung până la două puncte procentuale din PIB. Aceste evaluări pesimiste induc un cost suplimentar privind dobânzile la împrumuturile statului român, dar şi un îndemn la reţinere pentru investitori, atât în privinţa banilor investiţi, cât şi în crearea de noi locuri de muncă.

Cu atât mai mult se justifică invitaţia adresată de premierul Tudose pentru o discuţie cu reprezentanţii FMI, care să clarifice lucrurile şi să ofere suportul necesar, pentru ca evaluarea acestei instituţii să reflecte pe cât posibil, realitatea.

Márton Árpád-Francisc – despre situaţia Liceului Teologic Romano-Catolic din Târgu Mureş;
Domnul Márton Árpád-Francisc:

În data de 6 septembrie, la chemarea arhiepiscopului romano-catolic de Alba Iulia mii de cetăţeni s-au strâns în faţa Prefecturii din Târgu Mureş, cerând rezolvarea situaţiei Liceului Teologic Romano-Catolic din Târgu Mureş. Cu această ocazie arhiepiscopul romano-catolic de Alba Iulia, Jakubinyi György, a avut următorul discurs:

“Dragi Fraţi şi Surori în Cristos!

Am mai explicat şi în trecut că Sfânta noastră Biserică nu-şi caută dreptatea de obicei pe străzi, ci în biserică, şi dacă este nevoie şi la tribunal. În situaţia actuală Statusul Romano-Catolic din Transilvania este nevoit să-şi caute adevărul într-o acţiune de avertizare publică pe străzi.

Codul de Drept Canonic al Bisericii Romano-Catolice – recunoscut de Stat ca Statutul al Cultului Romano-Catolic recunoscut -scrie în canonul 794, § 1: Datoria şi dreptul de a educa îi revin dintr-un motiv special Bisericii, căreia Dumnezeu i-a încredinţat misiunea de a-i ajuta pe oameni să poată ajunge la plinătatea vieţii creştine.

În vederea împlinirii acestui drept şi al acestei sarcini, şcoala are o importanţă enormă. De aceea, ca eparhiot diecezan, în sensul legilor Bisericii mele, am obligaţia de a înfiinţa şcoli confesionale.

În acest sens, am solicitat în ianuarie 2014 ca, pe baza prevederilor legale aflate în vigoare, să se reînfiinţeze la Târgu Mureş gimnaziul romano-catolic, având în vedere trecutul considerabil al acestei instituţii de învăţământ.

Am semnat cu Ministerul Educaţiei în 2015 un protocol, în care s-a declarat că România consideră mare valoare convingerea religioasă cu pornirea şcolilor confesionale, ştiind că educarea religioasă îi ajută pe cetăţeni în evoluţia spirituală, morală şi culturală.

Am avut o mare bucurie văzând că în septembrie 2015 s-a început reînfiinţarea Liceului Teologic Romano-Catolic şi am constatat, cu satisfacţie, că foarte mulţi părinţi, fără deosebire de confesiune, au încredinţat copiii, spre educare, acestei şcoli.

Totodată, am constatat cu durere că în toamna anului 2016 a fost contestată existenţa acestei şcoli. Iarăşi citez Codul nostru de Drept Canonic, Canonul 797: “Părinţii trebuie să se bucure de libertate adevărată în alegerea şcolilor; de aceea, credincioşii trebuie să acţioneze ca societatea civilă să le recunoască părinţilor această libertate şi, respectând dreptatea distributivă, să o ocrotească chiar prin subvenţii”.

Tocmai din acest motiv ne aflăm astăzi, aici, în această piaţă, nedumeriţi, abia cu câteva zile înaintea începerii noului an şcolar, deoarece Constituţia României garantează atât dreptul la alegerea liberă a şcolii, precum şi Codul de Drept Canonic al Bisericii. Guvernul României consideră o valoare reînfiinţarea şcolilor confesionale, totuşi şcoala noastră, reînfiinţată în urmă cu doi ani, este acum stânjenită în funcţionare.

Noi cerem şi acum ceea ce am cerut şi am formulat deja la începutul anului 2014: şcoala noastră confesională să funcţioneze cu respectarea prevederilor legale. Este vorba de o şcoală aleasă în mod liber de părinţi, o şcoală în care ei văd asigurată educarea adecvată a copiilor lor.

Avem încrederea că Guvernul României, care a recunoscut Codul de Drept Canonic al Bisericii Romano-Catolice ca Statut de organizare al Cultului Romano-Catolic, în care şcoala confesională este considerată ca o valoare, care recunoaşte dreptul eparhiotului de a iniţia înfiinţarea şcolilor confesionale, care recunoaşte dreptul părinţilor la alegere liberă a şcolilor – nu va trece cu vederea manifestarea voinţei comune existente şi manifestate şi acum, că această şcoală trebuie să existe şi funcţioneze.

Timp de peste 40 de ani, dictatura comunistă a desfiinţat şi a respins şcolile confesionale din Târgu Mureş. După schimbări, au trecut deja 28 ani. În aceşti 28 de ani s-a restabilit statul de drept, valorile denegate, cândva desfiinţate, au reapărut. A făuri valori este datoria şi responsabilitatea fiecărui stat de drept. Şcoala noastră este o valoare pentru noi toţi. Trebuie să ocrotim această valoare.

Trebuie să ocrotim această şcoală şi pe toţi aceia care luptă pentru această şcoală. Trebuie să apărăm drepturile credincioşilor noştri de a-şi alege liber această şcoală; pe copiii care frecventează această şcoală, deoarece părinţii lor au încredinţat educarea lor acestei şcoli confesionale; pe directorul şcolii care, de zece luni, este împiedicat în împlinirea datoriilor sale; pe profesorii acestei şcoli care îşi îndeplinesc datoria în această şcoală cu aprobarea bisericească.

Cităm pe Episcopul nostru de vrednică pomenire, servitorul lui Dumnezeu, Márton Áron: “Aceasta nu este politică. Este vorba de viaţa noastră, iar noi am primit dreptul la viaţă de la Bunul Dumnezeu. Onoarea noastră şi responsabilitatea pentru generaţia viitoare cere să protestăm pentru apărerea drepturilor noastre…”

Târgu Mureş, la 06 septembrie 2017, miercuri la ora 18,00, demonstraţie în faţa Prefecturii şi a lui Jakubinyi György, arhiepiscop romano-catolic de Alba Iulia, reprezentantul părinţilor, a citit următorul apel:

APEL

Noi, comitetul de părinţi ai Liceului Teologic Romano-Catolic din Târgu Mureş, ne-am săturat de atitudinea ostilă a diferitelor instituţii ale statului faţă de copii şi faţă de noi, părinţii elevilor acestei şcoli. Ne-am săturat de iresponsabilitatea autorităţilor, minciunile şi amânările intenţionate succesive. Ne-am săturat de atâta digresiune şi dezinformare.

Acţiunile ministrului educaţiei, ale prefectului şi ale inspectorului şcolar general, declaraţiile contradictorii ale acestora, care îi induc în eroare pe elevi, părinţi, profesori şi reprezentanţi ai bisericii au depăşit limita suportabilului;
Considerăm că am fost înşelaţi prin faptul că nu am fost informaţi de nimeni în legătură cu finalitatea proceselor din instanţă, care au avut ca obiect decizia inspectoratului. Mai mult, referindu-se la această decizie, ministrul educaţiei a declarat că Inspectoratul Judeţean Mureş ar trebui să desfiinţeze şcoala noastră;
Ne-am săturat de această stare de nesiguranţă. Este inacceptabil ca, la doar câteva zile înaintea începerii anului şcolar, situaţia instituţiei de învăţământ este în continuare incertă, în timp ce părinţii şi-au înscris cu bună-credinţă copiii în clasele care au fost anunţate oficial că au aprobare din partea Ministerului Educaţiei. Noi, părinţii, am decis conştient înscrierea copiilor în această unitate de învăţământ şi în această comunitate, care să le formeze conform valorilor creştine morale, conferindu-se un caracter valoros.
Prin urmare:

Facem apel tuturor instituţiilor statului care sunt responsabile de situaţia în care se află Liceul Teologic Romano-catolic şi implicit copiii noştri, să remedieze cu efect imediat neajunsurile şi erorile care au dus la această situaţie intolerabilă, care afectează viitorul copiilor noştri. Solicităm insistent asigurarea condiţiilor necesare desfăşurării procesului educaţional, conform prevederilor constituţionale şi dreptului pe care elevii îl au: să frecventeze şcoala aleasă de ei şi părinţii lor, fără a dezbina familii, fraţi de fraţi!
Cerem clarificarea statutului juridic al Liceului Teologic Romano-catolic şi soluţionarea imediată a situaţiei create. Dorinţa noastră este ca Ministerul Educaţiei să rezolve acest caz printr-o Hotărâre de Guvern sau Ordin ministerial;
Solicităm ca ministrul educaţiei să prelungească mandatul directorului şcolii, să asigure în continuare angajarea profesorilor şi buna funcţionare a procesului educaţional.
Ne alăturăm cu toate eforturile Liceului Teologic Romano-catolic din Târgu Mureş şi tuturor şcolilor maghiare din Transilvania! Nu vom permite să fie batjocorit şi periclitat viitorul copiilor noştri!

Târgu Mureş, 06 septembrie 2017

Pavel Popescu – declaraţie politică privind situaţia creată în cadrul Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii;
Domnul Pavel Popescu:

Astăzi, din poziţia mea de secretar al Comisiei pentru comunicaţii şi tehnologia informaţiei, îi solicit public domnului preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM), Adrian Diţă, să dea explicaţii cu privire la următoarele informaţii obţinute din interiorul instituţiei pe care o conduce, se pare, într-un mod abuziv:

“De săptămâna trecută au început să blocheze accesul pe porturile USB şi SD pe laptopurile angajaţilor. Inspectorii de la Control sunt puşi în imposibilitatea de a-şi efectua activitatea. La nivelul direcţiilor regionale, este blocată activitatea comună cu Vama şi sunt afectate măsurătorile în teren, perturbaţiile etc. Inspectorii şi experţii au constatat că la introducerea unui card SD sau stick de date au fost şterse automat toate informaţiile. Experţii de la monitorizare au constatat acest lucru introducând în laptop pentru prelucrare un stick cu măsurători făcute timp de două săptămâni, sute de kilometri parcurşi. Ceea ce înseamnă pierderea unor date relevante obţinute în urma monitorizării măsurătorilor. Nici aparatele foto ale instituţiei nu pot fi utilizate, deoarece nu se pot descărca imaginile. Nimeni nu a informat şi mai ales nu îşi asumă nimeni oficial. S-a comunicat doar din partea compartimentului central IT că e o decizie a preşedintelui, pe care însă nimeni nu a văzut-o.”

Din păcate, dacă aceste informaţii sunt reale, această situaţie confuză conduce la subminarea activităţii de bază a ANCOM. Dar nu putem afla aceste lucruri, deoarece domnul Adrian Diţă, preşedintele ANCOM, refuză să se prezinte în faţa comisiei de control parlamentar, în faţa căreia trebuie să răspundă şi să se prezinte periodic.

Încă o dată, îi solicit domnului Diţă să vină de urgenţă la Comisia pentru comunicaţii şi tehnologia informaţiei din Camera Deputaţilor, pentru a lămuri situaţia gravă în care se află instituţia pe care o conduce!

Claudiu-Vasile Răcuci – declaraţie politică cu titlul PSD loveşte în şansa la educaţie a copiilor nevoiaşi;
Domnul Claudiu-Vasile Răcuci:

“PSD loveşte în şansa la educaţie a copiilor nevoiaşi”

Guvernanţii români se laudă, de câţiva ani, că România este campionul Europei la creşterea economică, că economia duduie şi trozneşte pe toate părţile şi că românii se vor îneca, foarte curând, în râurile de prosperitate care se vor revărsa. Este cu totul adevărat faptul că, statistic, România înregistrează o creştere economică destul de mare, care nu are şi ecourile aşteptate în zona veniturilor bugetare. Paradoxal sau nu, pentru că explicaţii se pot formula, economia creşte, dar banii la buget scad.

Încet şi sigur gogoşile electorale ale coaliţiei PSD-ALDE se dezumflă, una câte una, din lipsa resurselor financiare strânse la buget. Acum se vede cu ochiul liber faptul că bugetul pe anul 2017 a fost unul mincinos, care nu a putut acoperi nici măcar plata salariilor şi a pensiilor până la finalul anului. Acum se vede, cât se poate de clar, că autostrăzile promise vor rămâne tot pe hârtie, că şcolile noi şi spitalele moderne vor mai aştepta iarăşi nişte ani, că satele româneşti vor rămâne în aceeaşi subdezvoltare în care se aflau şi în perioada comunistă.

Nu este pentru prima dată când acuz guvernarea PSD-ALDE de aroganţă şi cinism. Am făcut-o şi atunci când ministrul muncii şi cel al finanţelor au promovat absurda Ordonanţă 60, prin care s-au gândit că vor face economii la buget, luând dreptul persoanelor cu dizabilităţi de a avea şansa integrării pe piaţa muncii. Atunci, am crezut că furia publică îi va opri din astfel de gesturi absurde şi nemiloase. Din păcate, disperarea liderilor PSD-ALDE de a ascunde situaţia financiară critică a bugetului de stat, a lovit din nou, însă, de data aceasta, în şansa copiilor nevoiaşi de a merge la şcoală.

După ce Guvernul s-a străduit din răsputeri să demonstreze că negrul este alb şi că rectificarea bugetară negativă trebuie să fie pozitivă, astăzi culegem victimele minciunilor propagate de guvernanţi. Banii pentru investiţii în infrastructură au fost tăiaţi cu 45%, cei din fondurile europene şi proiectele comunităţilor locale, cu peste 30%. Şi, ca panoul incompetenţei şi al cinismului să fie complet, Guvernul s-a năpustit şi asupra unor programe sociale, care aveau menirea să aducă la şcoală pe copiii provenind din familii nevoiaşe. Pentru câteva milioane de lei, adică pentru o sumă care de cele mai multe ori se sifonează pe la nu ştiu ce licitaţii trucate, Guvernul a tăiat din banii Programului privind acordarea de tichete pentru grădiniţă. Nu am pretenţii ca actualul ministru al educaţiei să înţeleagă consecinţele acestei măsuri cinice! I-aş spune doar, că stimulentul financiar a adus mii de copii la grădiniţă anul trecut şi a deschis uşa către şcoală pentru mii de copii care nu visau că vor fi vreodată elevi.

Acelaşi Guvern PSD-ALDE a lovit fără milă şi în Programul privind acordarea unei mese calde pentru elevii provenind din medii defavorizate. Aşa consideră Liviu Dragnea şi Mihai Tudose că vor salva România, luând de la gura celor mici o masă caldă, acordată pe criterii sociale. Unii spun că şefii actualei coaliţii de guvernare şi chiar actuali miniştri şi-au construit imperii din total ineficientul Program “cornul şi laptele” şi că nu le-ar păsa în niciun fel de tăierea banilor de la programele sociale pentru elevi. Eu, personal, cred cu putere că cei care guvernează astăzi România, aceşti socialişti prosperi, ai căror copii studiază în străinătate, sunt incompetenţi şi extrem de cinici.

Pentru cei care au girat un asemenea demers crud, le-aş aminti faptul că, în România, unul din cinci copii merge seara la culcare cu stomacul gol. Tot în România, unul din cinci copii nu ajunge niciodată la şcoală, nu pentru că nu ar vrea, ci pentru că nu poate, din cauza sărăciei crunte a familiei în care s-a născut. Mai mult decât atât, le-aş atrage atenţia celor care deţin frâiele guvernării, Dragnea şi Tudose, că, de când guvernează ei, numărul copiilor săraci şi a celor care nu merg la şcoală a crescut. Dacă le-ar păsa câtuşi de puţin de ţara lor, nu s-ar apuca să taie bani din proiectele destinate copiilor, ci s-ar uita mai atent la sutele de milioane de euro care scapă printre degetele Guvernului, fie prin evaziune fiscală, fie prin licitaţii trucate, fie prin neatragerea de fonduri europene. Cu incompetenţa şi minciuna nu se poate salva România!

Răzvan-Ilie Rotaru – declaraţie politică intitulată România trebuie să oblige firmele să informeze angajaţii dacă îi monitorizează pe reţelele interne;
Domnul Răzvan-Ilie Rotaru:

“România trebuie să oblige firmele să informeze angajaţii dacă îi monitorizează pe reţelele interne”

Recent România a fost condamnată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cazul salariatului român concediat de angajatorul său, după ce i-au fost monitorizate discuţiile private pe o platformă online, desfăşurate prin reţeaua de IT a companiei. Este o chestiune care a ţinut prima pagină a ziarelor, dar care nu poate rămâne doar o ştire care a suscitat atenţia publicului la un moment. Ca stat semnatar al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului, România are obligaţia de a transpune în legislaţia naţională acele măsuri care să prevină apariţia unor noi încălcări ale drepturilor omului, pe speţele în care ţara noastră a fost deja sancţionată de CEDO. Constituţia României prevede la art. 11 alin. (1) că “Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revine din tratatele la care este parte.” Mai mult decât atât, la alin. (2) al aceluiaşi articol din Constituţie se subliniază că “Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”. Conform îndatoririlor asumate de România, avem obligaţia de a analiza în ce măsură încălcarea drepturilor omului, sancţionată de CEDO, poate fi evitată pe viitor, iar în această privinţă avem două posibile căi de abordare: prima – analizăm dacă legislaţia existentă poate fi interpretată suficient de clar în sensul respectării deciziei CEDO; a doua – aducem modificări în legislaţia internă, pentru a evita o nouă încălcare similară a drepturilor omului. Analiza legislaţiei în vigoare la acest moment impune obţinerea consimţământului expres şi neechivoc al persoanei vizate de o eventuală colectare şi prelucrare de date cu caracter personal. Cu toate acestea, legislaţia prevede şi mai multe excepţii în care nu există obligaţia obţinerii consimţământului persoanei vizate, situaţii care pot fi deseori invocate de angajatori pentru eludarea obţinerii acordului din partea salariaţilor de a fi monitorizaţi în ceea ce priveşte activitatea privată în timpul programului de lucru, prin reţeaua IT a companiei. Mai mult decât atât, legislaţia actuală nu prevede obligaţii la adresa angajatorilor care să acopere aspectele sancţionate în decizia CEDO. Nu se specifică obligaţia de a i se pune în vedere angajatului natura şi durata monitorizării, dar nici gradul de intruziune în viaţa şi corespondenţa privată.

De asemenea, nicio firmă care urmăreşte activitatea angajaţilor săi nu prezintă nicăieri o minimă explicaţie privind motivele care impun acea activitate de monitorizare şi nici faptul că acele măsuri reprezintă nivelul cel mai scăzut de intruziune în viaţa privată a salariaţilor prin care poate fi asigurată buna funcţionare a firmei. Nu susţin în niciun caz salariaţii care nu îşi respectă angajatorii şi care îşi neglijează atribuţiile de serviciu din cauza discuţiilor private în timpul programului de lucru. Dar ne putem ridica întrebări fireşti de genul următor:

Este în regulă ca un angajator să monitorizeze conţinutul unui mesaj electronic privat primit de salariat chiar şi atunci când acesta nu deschide sau nu răspunde acelui mesaj? Este în regulă ca o firmă să obţină un consimţământ de principiu, de valoare generală, privind prelucrarea şi stocarea datelor cu caracter personal, cum ar fi reţinerea CNP-ului şi a datelor din cartea de identitate, iar apoi în baza acestui acord al salariatului să îi poată scotoci în toate mailuri-le private ale acestuia? Sunt chestiuni care rămân neclare oricât de bine intenţionaţi a interpreta legile existente. Din acest motiv, în opinia mea, este nevoie de o nouă reglementare care să introducă prevederi clare legate de raportul dintre firmă şi angajat în ceea ce priveşte respectarea dreptului la viaţă privată şi care să transpună astfel în cadrul legal naţional observaţiile indicate recent de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În opinia mea, o astfel de lege ar trebui să prevadă obligaţia expresă a angajatorilor de a lua măsuri ca orice grad de intruziune în viaţa privată a angajaţilor să fie la un nivel minim posibil, fără de care ar fi afectată buna funcţionare a companiei. De asemenea, atunci când accesarea corespondenţei private nu poate fi evitată, angajatorul trebuie să fie obligat să îl informeze pe salariat cu privire la natura şi durata monitorizării, precum şi gradul de intruziune în viaţa privată a angajatului. Totodată, cred că este necesar ca monitorizarea corespondenţei private să fie în mod necesar limitată în timp, cum ar fi cazul perioadelor de mentenanţă a sistemelor IT, iar în cazul încălcării acestor prevederi, niciuna dintre datele obţinute din corespondenţa privată a angajatului să nu-i poată fi opozabile acestuia în faţa instanţelor de judecată. Evident că o astfel de reglementare necesită o dezbatere largă la care îi invit pe toţi cei interesaţi. Concluzia certă este însă că Parlamentul României are obligaţia de introduce aceste reglementări în acord cu decizia CEDO şi, ca atare, vă solicit sprijinul şi colaborarea în această speţă, pentru promovarea unei astfel de propuneri legislative.

Aurel-Robert Boroianu – declaraţie politică Cum guvernează PSD-ALDE numai pe hârtie…;
Domnul Aurel-Robert Boroianu:

“Cum guvernează PSD-ALDE numai pe hârtie…”

Cu fiecare săptămână de guvernare care mai trece, aflăm că promisiunile electorale ale majorităţii aflate la putere, PSD-ALDE, nu au absolut nicio acoperire în realitate şi că acestea au reprezentat în fapt doar basme de colectat voturi!

De ce îmi permit să afirm acest lucru? Simplu! Deoarece minciunile PSD-ALDE ies în fiecare zi la iveală. Astfel, zilele trecute, după cum bine ştim, şi-a dat demisia intempestiv din Guvernul Tudose, ministrul apărării, domnul Adrian Ţuţuianu, motivând, culmea paradoxului declaraţiilor din Parlament, ale premierului Tudose, făcute cu numai o zi înainte, că ministerul pe care l-a părăsit nu mai are bani de salarii pentru lunile rămase din acest an!

Cu alte cuvinte, ce negociau ?i promiteau solemn domnul Dragnea şi doamna ministru Olguţa Vasilescu militarilor în luna iulie a.c., şi anume, o creştere a salariilor şi soldelor aferente pentru aceştia cu 15%, se dovedeşte acum, în luna septembrie, o altă păcăleală flagrantă. Adică Guvernul PSD-ALDE nu numai că nu a luat o măsură pe care să o şi poată susţine financiar, dar lucrurile stau, în realitate, cu mult mai grav decât atât, dacă însuşi ministrul apărării a afirmat că nu mai sunt bani pentru plata salariilor militarilor.

Mai mult decât atât, după izbucnirea acestui scandal, reprezentanţii Ministerului Apărării Naţionale, MApN, au fost nevoiţi să anunţe public că salariile angajaţilor se vor plăti eşalonat în această lună, având în vedere că nu s-a efectuat rectificarea bugetară: soldele şi salariile nete, fără contribuţii şi impozit, vor fi achitate în data de 15 septembrie, iar banii de chirii, normă de hrană şi alte drepturi salariale vor fi acordaţi “în jurul datei de 25 septembrie, după rectificarea bugetară”.

Dar ce ne facem dacă rectificarea bugetară va fi într-adevăr una mai mult decât austeră, aşa cum se aude de fapt că va fi, având în vedere că aceasta ar fi trebuit aprobată demult, dar premierul Tudose încă se mai joacă de-a rectificarea: vine, nu vine, “mai aveţi puţină răbdare…”.

Aş vrea să-i întreb pe guvernanţii domnului Dragnea, oare câte alte lucruri grave stau ascunse în spatele unei astfel de modalităţi de guvernare atât de nesănătoase, aşa cum reiese din această întâmplare tristă de la Ministerul Apărării?!

A spune public una şi a constata, ulterior, că ce s-a susţinut n-are nicio legătură cu realitatea din teren, dovedeşte nu numai că minciuna are picioare scurte în grădina PSD, ci că acest partid s-a obişnuit, de fiecare dată când ajunge la guvernare, să utilizeze aceleaşi practici consacrate, luând pe bandă rulantă tot felul de măsuri nesustenabile sau chiar păguboase, care pot pune economia pe butuci în scurt timp şi chiar riscă să arunce România înapoi în criză!

Tamara-Dorina Ciofu – declaraţie politică cu titlul Primul an şcolar în care copiii şi tinerii cu handicap din fiecare ciclu de învăţământ au dreptul la utilizarea echipamentelor şi softurilor asistive în susţinerea examenelor de orice tip şi nivel;
Doamna Tamara-Dorina Ciofu:

“Primul an şcolar în care copiii şi tinerii cu handicap din fiecare ciclu de învăţământ au dreptul la utilizarea echipamentelor şi softurilor asistive în susţinerea examenelor de orice tip şi nivel”

În anul 2010, România a ratificat Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, prin care se stabileşte un cadru de elaborare a politicilor publice şi de modernizare a practicilor, instrumentelor şi modalităţilor de sprijin în comunitate, care să conducă la participarea deplină a persoanelor cu dizabilităţi în societate, la o viaţă demnă şi împlinită în comunitate.

Cu toate acestea, până la adoptarea O.U.G. nr. 51/2017, o serie de probleme privind situaţia în domeniul educaţiei copiilor şi a tinerilor cu dizabilităţi nu au fost rezolvate.

Începând cu 30 iunie 2017, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 51/2017 pentru modificarea şi completarea legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, România s-a angajat pe deplin şi în mod real să mobilizeze resursele necesare pentru eliminarea barierelor, astfel încât nicio persoană cu dizabilităţi să nu fie discriminată, marginalizată, exclusă sau abuzată, iar alegerile şi aspiraţiile ei să fie respectate şi sprijinite.

Astfel, de la începutul anului şcolar 2017-2018 toţi elevii cu cerinţe educaţionale speciale vor beneficia de sprijin din partea statului. În acest sens, copiii şi tinerii cu handicap sau cu cerinţe educative speciale, integraţi în învăţământul de masă, beneficiază de suport educaţional, prin cadre didactice de sprijin şi itinerante, de la caz la caz. Elevii cu handicap sau cerinţe educative speciale beneficiază gratuit de masă şi cazare în internatele şcolare şi alte drepturi materiale, iar studenţii cu deficienţe beneficiază, la cerere, de reducere cu 50% a taxelor pentru cazare şi masă la cantinele şi căminele studenţeşti.

O altă măsură importantă se referă la finanţarea învăţământului special şi special integrat care, începând cu acest an şcolar, se asigură din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale ale consiliilor judeţene şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti, indiferent de locul de domiciliu al copiilor, prin contract managerial.

În ceea ce priveşte copiii cu handicap, a căror afecţiune necesită îngrijiri medicale paliative, certificate de medicul de specialitate, Comisia pentru protecţia copilului stabileşte un termen de valabilitate a certificatului până la vârsta de 18 ani, fără a mai fi nevoie de evaluări periodice ale acestora, aşa cum prevedea legislaţia anterioară.

De asemenea, persoanele cu handicap grav psihic sau mintal asistate în centrele rezidenţiale publice pentru persoane adulte cu handicap şi susţinătorii legali ai acestora sunt scutite de plata contribuţiei lunare de întreţinere. 5.150 de persoane cu handicap grav psihic şi mintal beneficiază de scutire de la plata contribuţiei datorate pentru adulţii cu handicap din centrele rezidenţiale. Această măsură a fost adoptată pentru a nu vulnerabiliza şi mai mult această categorie socială, respectiv membrii familiilor persoanelor cu handicap psihic şi mintal, care, în prezent, suportă plata contribuţiei în centrele rezidenţiale.

Consider că cea mai importantă modificare pe care o aduce această ordonanţă şi care se aplică la examenul de admitere la liceu şi bacalaureat de anul acesta este aceea prin care în cadrul procesului de învăţământ, indiferent de nivelul acestuia, persoanele cu handicap au dreptul la utilizarea echipamentelor şi a softurilor asistive în susţinerea examenelor de orice tip şi nivel.

În acelaşi timp, pe parcursul fiecărui ciclu de învăţământ, copiii cu handicap beneficiază de servicii educaţionale de sprijin, unitatea de învăţământ este obligată să asigure dotarea cu echipament tehnic adaptat tipului şi gradului de handicap şi utilizarea acestuia, adaptarea mobilierului din sălile de curs, punerea la dispoziţie a manualelor şcolare şi cursurilor în format accesibil pentru elevii şi studenţii cu deficienţe de vedere.

În acest fel, limbajul mimico-gestual este recunoscut oficial ca mijloc de comunicare specific persoanelor cu handicap auditiv, iar persoanele cu deficienţe de auz vor beneficia de un interpret mimico-gestual la susţinerea examenului de bacalaureat. Aşadar există toate condiţiile pentru a creşte rata de promovare a tinerilor cu astfel de deficienţe, care până acum era de sub 1%.

Tudor Ciuhodaru – declaraţie politică Toţi copiii cu boli rare se pot trata gratuit la Iaşi;
Domnul Tudor Ciuhodaru:

“Toţi copiii cu boli rare se pot trata gratuit la Iaşi”

De acum, toţi copiii cu boli rare se pot trata gratuit la Iaşi. Centrul de expertiză pentru boli rare de la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru copii ,,Sfânta Maria” a fost finalizat şi poate primi primii pacienţi.

Centrul oferă asistenţă medicală înalt specializată, are o parte de diagnostic şi una de tratament, medici de diferite specialităţi şi permite o abordare multidisciplinară, fără a mai fi nevoie ca pacienţii să meargă de la un spital la altul. Medicaţia pentru bolile rare, adesea greu de găsit şi foarte scumpă, este oferită gratuit pentru toţi copiii.

Demersurile pentru înfiinţarea acestui centru au avut drept scop creşterea accesibilităţii pacienţilor la asistenţă medicală la nivel european, urgentarea diagnosticului şi îmbunătăţirea tratamentului, chiar şi în domeniile medicale unde expertiza este insuficientă.

Un pic mai bine pentru copiii României!

Vasile Axinte – declaraţie politică intitulată Românii din Ucraina strigă după ajutor!;
Domnul Vasile Axinte:

“Românii din Ucraina strigă după ajutor!”

Nu putem fi nepăsători faţă de drama populaţiei de naţionalitate româna din Ucraina. De parcă nu era de ajuns faptul că se află, fără voia lor, sub conducerea unei administraţii străine, deşi pământul pe care îl locuiesc este românesc, minorităţii româneşti din Ucraina i se va refuza dreptul de a învăţa în limba maternă, aşa cum precizează noua Lege a învăţământului din Ucraina, votată de Rada Supremă a Ucrainei.

Înţelegem drama statului ucrainean care are un diferend deosebit de violent cu Rusia, înţelegem faptul că democraţia din statul vecin se află la primii paşi timizi, de altfel, înţelegem preocuparea statului ucrainean pentru asigurarea indivizibilităţii teritoriale, însă nu înţelegem procesul de ucrainizare forţată a minorităţii româneşti, pentru care Kievul a dat aviz pozitiv.

Şi aşa Ucraina avea mari probleme cu respectarea drepturilor minorităţilor naţionale, dar nu înţelegem totuşi de unde atâta furie împotriva unei minorităţi care a apărat cu arma în mână indivizibilitatea teritorială a statului ucrainean pe frontul de la Debaltseve.

Ministerul Afacerilor Externe din România a luat notă, cu îngrijorare, de noua lege adoptată de Rada Supremă din Kiev, în special de dispoziţiile art. 7 din actul normativ deja menţionat, articol care, în viziunea autorităţilor din România, încalcă, cu o gravitate deosebită, Convenţia-Cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale.

Conform acestei convenţii, statele se angajează să recunoască dreptul oricărei persoane aparţinând minorităţilor naţionale de a învăţa în limba sa maternă.

Noua lege din Ucraina desfiinţează practic învăţământul în limba română în clasele superioare şi cele medii, atât timp cât regula generală este că sistemul de educaţie din Ucraina se va desfăşura doar în limba de stat. Astfel, materiile cu predare în limba română vor fi înlocuite, treptat, cu discipline care vor fi predate în limba ucraineană, limba română fiind studiată ca o limbă străină sau doar în anumite grupe sau “instituţii aparte” cu predare în limba minorităţilor naţionale.

Calendarul reformei va începe de la 1 septembrie 2018 pentru clasele primare şi va continua de la 1 septembrie 2022 cu clasele medii şi de la 1 septembrie 2027 cu clasele superioare.

Realitatea din Ucraina este absolut de neacceptat. Poate colegii din Grupul de prietenie cu Ucraina ar trebui să îşi unească eforturile alături de factorii guvernamentali, pentru obţinerea unei situaţii cât de cât echilibrată pentru minoritatea română, care nu a atentat la indivizibilitatea statului ucrainean, ba dimpotrivă, a contribuit cu propriul sânge la menţinerea independenţei vecinului de la nord.

Vasile Gudu – declaraţie politică despre Marile lipsuri, la începutul anului şcolar;
Domnul Vasile Gudu:

“Marile lipsuri, la începutul anului şcolar”

11 septembrie 2017, începutul unui nou an şcolar în România, un moment şi un domeniu de activitate care pare că nu mai interesează pe nimeni. Este o zi deosebită care trece neobservată. Fals. Elevii, părinţii, cadrele didactice şi fiecare cetăţean care crede şi se încrede în evoluţia acestei ţări suntem îngrijoraţi de indiferenţa decidenţilor.

Domnul ministru al educaţiei naţionale vorbeşte despre speculaţii şi inaugurări, dar gura păcătosului adevăr grăieşte: “Marile lipsuri la început de an şcolar sunt infrastructura şcolară, resursa umană şi programele şcolare.”

Domnule ministru, nu puteţi veni în faţa celor îngrijoraţi să spuneţi că până la instalarea Guvernului Tudose “a fost un puzzle”, chipurile parafrazându-l pe domnul preşedinte al României, când ultimele 25 de modificări ale Legii educaţiei au fost făcute sub oblăduirea miniştrilor PSD care v-au precedat mandatul.

Nu puteţi să vă folosiţi de scuza preluării mandatului de prea puţin timp, când lipsurile de care vorbiţi există şi persistă de ani de zile.

Cine v-a împiedicat, domnule ministru, să puneţi manualele şcolare pe masa elevilor de clasa a V-a? Înclin să cred că aceeaşi lipsă de viziune manifestată de conducători în anul 2014. Ce-i drept, atunci erau vitregiţi elevii claselor întâi şi a doua. Nu putem da vina pe licitaţii şi contestaţii doar pentru a fi vizibili public. Societatea are nevoie de soluţii şi de transparenţă.

Domnule ministru, au trecut 7 ani de la mult blamata Lege a educaţiei. Fiecare dintre predecesorii dumneavoastră au vorbit despre iniţiative de modificare menite să remedieze eventualele neajunsuri şi aşa-zisele deficienţe, iar astăzi sistemul de învăţământ este bulversat şi speriat de ce ar putea urma.

Avem promisiunea că Legea educaţiei va fi gata în septembrie 2018. Încă un an de speranţă şi aşteptare. De câţi ani mai este nevoie pentru ca lipsurile din educaţie să dispară?

Eu cred că inacţiunile şi lipsa de viziune privind domeniul educaţiei vorbesc de la sine, iar concluzia este una singură – şi în acest început de an şcolar, pentru a nu ştiu câta oară, educaţia rămâne o prioritate doar la nivel declarativ.

Viorica Cherecheş – declaraţie politică privind Criza lemnului de foc, o problemă «ascunsă sub preş»;
Doamna Viorica Cherecheş:

“Criza lemnului de foc, o problemă «ascunsă sub preş»”

Vin cu o problemă de maximă importanţă, care afectează peste 3,5 milioane de români. Aşa cum bine ştiţi, vin din Maramureş, judeţul unde “pădurea cade pe oameni”. Paradoxal, aceştia nu vor avea cu ce să se încălzească la iarnă, pentru că nu au voie să taie copaci din pădure, dar nici nu-şi permit să achiziţioneze material lemnos, din cauza preţurilor exagerate pe care le practică intermediarii în domeniu.

Criza lemnului de foc este generată de H.G. nr. 617/2016 privind aprobarea Regulamentului de valorificare a masei lemnoase din fondul forestier proprietate publică, care a intrat în vigoare începând cu data de 1 septembrie 2016, limitează direcţiile silvice în a valorifica direct către populaţie doar 15% din întregul volum de masă lemnoasă. Diferenţa de 85% urmează să fie valorificată prin agenţi economici. Din cantitatea de 15%, cam jumătate reprezintă lemn de lucru care este de asemenea valorificat, din nou, tot prin licitaţii, deci procentul care rămâne să fie valorificat direct către populaţie e de doar 7%.

Este aberant ca populaţia să nu poată să-şi achiziţioneze lemn de foc decât de la intermediarii care profită astfel pentru a impune nişte preţuri mult peste posibilităţile multor români.

Mai mult, Ocoalele de unde se fac tăieri de lemn, care merge direct spre populaţie, aşa cum se prevede în Regulamentul mai înainte amintit, sunt trase la sorţi. Dacă locuitorii dintr-un sat, dintr-o parte a unui judeţ, nu au bani să cumpere lemnul de la ei din localitate, credeţi că vor avea bani să-l aducă din cealaltă parte sau chiar dintr-un judeţ limitrof?

Conform Institutului Naţional de Statistică, la nivel naţional 3,5 milioane de gospodării se încălzesc cu lemn de foc. În medie, fiecare gospodărie utilizează 5 metri cubi pentru a se încălzi în sezonul rece. Un calcul simplu arată că la nivel naţional necesarul este de 15 milioane de metri cubi, în condiţiile în care tăierile înregistrate anual sunt de 18 milioane de metri cubi. Din start înregistrăm un deficit la sursă, pentru că în această cantitate predomină lemnul de lucru care, în marea lui majoritate, pleacă spre export. În anul 2016, Regia Naţională a Pădurilor a aprobat ca lemn de foc în jur de un milion de metri cubi de lemn, cantitate infimă faţă de necesităţile reale ale populaţiei.

Guvernul a decis să ia măsuri. A anunţat în luna aprilie că a analizat şi a identificat sursa de masă lemnoasă. Trebuia să fie elaborat un pachet de măsuri care să fie adoptat de Parlament, dar totul a rămas la stadiul de intenţie.

Bate la uşă un nou sezon rece, iar românii sunt din ce în ce mai îngrijoraţi de situaţia în care s-a ajuns.

Vor ajunge proprietarii de păduri să fure copaci din propria pădure doar ca să nu moară de frig. Nu putem condamna milioane români care nu au altă vină decât aceea că locuiesc în sate, unde nu a ajuns magistrala de gaze sau nu-şi permit alt sistem de încălzire decât cel clasic, pe lemne.

Iată aşadar de ce vin cu aceste argumente reale pentru a semnala o problemă gravă, care afectează 3,5 milioane de români. Nu mai putem ascunde sub preş o problemă care se acutizează în fiecare zi.

Natalia-Elena Intotero – declaraţie politică intitulată PNDL – un program de 30 de miliarde de lei;
Doamna Natalia-Elena Intotero:

“PNDL – un program de 30 de miliarde de lei”

La nivel naţional, Programul Naţional de Dezvoltare Locală II înseamnă un efort de 30 de miliarde de lei, angajat până în 2020, un program menit să ajute românii şi România.

Au fost depuse peste 13.000 de proiecte, cu o valoare totală de peste 67 de miliarde lei, mai mult decât dublu faţă de suma de 30 miliarde lei, alocată prin lege, pentru perioada 2017-2020. Au fost selectate ştiinţific, pe baza unor criterii obiective, peste 6.851 de proiecte cu valoare totală de 29,9 miliarde de lei.

Proiectele au fost depuse de autorităţile locale în funcţie de necesităţile reale ale comunităţilor, aşadar, un program aşteptat de toată lumea, pe care primarii l-au tratat cu seriozitate.

În judeţul Hunedoara, prin PNDL II, sute de mii de locuitori vor beneficia de condiţii mai bune de viaţă şi de educaţie, ca urmare a faptului că banii alocaţi vizează cu prioritate rezolvarea nevoilor comunităţilor. Au fost aprobate proiecte privind construcţia – modernizarea de creşe, şcoli şi grădiniţe, alimentarea cu apă, reţeaua de canalizare, construcţia, amenajarea ori modernizarea drumurilor.

Suma totală a finanţării pentru judeţul Hunedoara se ridică la peste 667 de milioane de lei, o cifră care demonstrează faptul că primarii au înţeles că este nevoie de implicare şi efort. De altfel, municipiul Hunedoara este în topul investiţiilor finanţate prin PNDL II, cu 35 de proiecte aprobate.

Aşadar, există voinţă politică, sunt bani de investiţii, mai trebuie doar ca fiecare dintre primarii care au depus proiecte să finalizeze demersurile prin semnarea contractelor. Sunt proiecte care vor aduce comunităţilor pe care le reprezintă o viaţă mai bună.

Laurenţiu Nistor – intervenţie intitulată Ţebea 2017 – 145 de ani de la moartea lui Avram Iancu;
Domnul Laurenţiu Nistor:

“Ţebea 2017 – 145 de ani de la moartea lui Avram Iancu”

La 10 septembrie am comemorat, la Ţebea, 145 de ani de la trecerea în nefiinţă a eroului nostru Avram Iancu. El odihneşte lângă Gorunul lui Horea, aşa cum i-a fost ultima dorinţă.

Avram Iancu a fost conducătorul de fapt al Ţării Moţilor, în anul 1849, comandând armata românilor transilvăneni, în alianţă cu armata austriacă, împotriva trupelor revoluţionare ungare. Un simbol pentru Transilvania, Crăişorul Munţilor este pentru noi, ardelenii, expresia jertfei pentru libertate, o libertate în care a crezut dincolo de sloganuri şi cuvinte.

De altfel, la 30 aprilie 1848, la Blaj, cu ocazia organizării primei adunări a românilor, Avram Iancu ţine un discurs moderat despre libertate. El i-a îndemnat pe români să îşi îndeplinească sarcinile iobăgeşti cu punctualitate, până când Dieta Transilvaniei urma să decidă ameliorarea situaţiei ţăranilor.

Dacă în privinţa transformărilor sociale a fost mai rezervat, Avram Iancu a avut o atitudine fermă faţă de drepturile politice ale românilor, drepturi în care a crezut cu tărie, afirmând că “Nu m-am luptat pentru cruci şi favoruri, ci pentru eliberarea naţiunii mele”.

De altfel, în februarie 1850, Avram Iancu pleca spre Viena pentru o audienţă la împăratul Francisc Josef. Acesta primeşte delegaţia românilor cu mare respect. Cu toate acestea, Avram Iancu va refuza decoraţiile imperiale, pe motiv că el a luptat pentru drepturile poporului român, nu pentru medalii.

“Crăişorul Munţilor”, aşa cum îi spun cu drag moţii, a deschis calea spre deşteptarea naţională, faptele sale înscriindu-se în conştiinţa poporului român şi pregătind calea spre Marea Unire din 1918.

Mihaela Huncă – declaraţie politică cu tema 2017-2018, primul an şcolar cu investiţii concrete în infrastructura sistemului de învăţământ;
Doamna Mihaela Huncă:

“2017-2018 – primul an şcolar cu investiţii concrete în infrastructura sistemului de învăţământ”

Cursurile anului şcolar 2017-2018 încep sub auspiciile programelor de investiţii în educaţie, pe care coaliţia PSD-ALDE din Guvern şi Parlament le-a elaborat şi care se află în curs de implementare.

Cu toate că mai sunt multe de realizat în domeniul educaţiei din ţara noastră, consider că aprobarea şi începerea derulării etapei a doua a Programului Naţional de Dezvoltare Locală, prin care se reabilitează complet 2.000 de unităţi şcolare, se construiesc 2.500 de creşe şi grădiniţe şi se ridică 30 de noi cămine studenţeşti, reprezintă garanţia că sistemul de învăţământ este o prioritate pentru actualul Executiv şi pentru parlamentarii social-democraţi.

Principalul obiectiv al promovării PNDL II a fost ca toate proiectele de dezvoltare locală să fie coordonate în mod unitar şi coerent de către o singură autoritate publică, respectiv prin Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, astfel încât să se elimine suprapunerile din programele existente anterior, care îşi propuneau să finanţeze obiective asemănătoare, fără a ţine seama de investiţiile derulate de alte ministere sau autorităţi publice.

Este pentru prima dată când un Guvern îşi asumă rezolvarea tuturor problemelor de infrastructură din domeniul educaţiei, cu termene clare, cu o finanţare corectă şi transparentă, care nu ţine cont de culoarea politică a administraţiei publice, ci se raportează la nevoile fiecărei comunităţi locale.

Principala mea preocupare, ca membru al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, este aceea ca, până în 2020, la finalul mandatului de parlamentar, toate şcolile şi grădiniţele din ţară să ofere condiţii civilizate şi de siguranţă atât pentru elevi, cât şi pentru profesori. Aici vorbim de reabilitarea şcolilor care au probleme, amenajarea grupurilor sanitare în interiorul unităţilor de învăţământ, asigurarea căldurii pentru toate sălile de clasă şi dotarea cu mobilier şi echipamente moderne.

Consider că un învăţământ de calitate trebuie susţinut în primul rând prin resurse financiare care să asigure un cadru civilizat pentru elevi şi dascăli. Oriunde în lume unde există un nivel de trai mai ridicat există şi un sistem de educaţie mai performant. Cele mai prospere state au cele mai avansate şi respectate licee şi universităţi. Sărăcia este doar acolo unde nu este şcoală sau acolo unde nu este acces la educaţie.

Urez tuturor preşcolarilor, elevilor, părinţilor şi profesorilor mult succes în noul an şcolar!

Ion Spânu – intervenţie având ca subiect Ziua Internaţională a conservării stratului de ozon;
Domnul Ion Spânu:

“Ziua Internaţională a conservării stratului de ozon”

În 1994, cea de-a 49-a sesiune a Adunării Generale ONU, prin Rezoluţia nr. 49/114, s-a proclamat ziua de 16 septembrie drept Ziua Internaţională pentru protecţia stratului de ozon, marcând astfel semnarea în 1987 a Protocolului de la Montreal privind interzicerea substanţelor care diminuează stratul de ozon, se arată pe site-ul oficial al ONU.

Fenomenul epuizării stratului de ozon duce la scăderea eficacităţii sistemului imunitar, cu apariţia infecţiilor, cancerului de piele, cataractelor şi orbirii, arsuri grave în zonele expuse la soare, reducerea culturilor şi, implicit, a cantităţii de hrană, distrugerea vieţii marine, a planctonului, plante şi animale microscopice care trăiesc în suspensie aproape de suprafaţa apei, cu care se hrănesc animalele marine, reducându-se prin aceasta cantitatea de peşte comestibil.

În 1974, doi oameni de ştiinţă americani au descoperit că substanţele chimice numite clorofluorocarburi, CFC, pot distruge molecula de ozon. În ultimele decenii, stratul de ozon a avut de suferit, mai ales din cauza creşterii cantităţii de clorofluorcarburi şi bromofluorcarburi emise de om.

CFC scapă din sistemele de răcire ale frigiderelor şi ale aparatelor de aer condiţionat, din spray-uri, din procesele de fabricaţie a spumelor industriale şi din procesele de spălare a metalelor şi a componentelor electronice. Apoi, ele urcă în straturile superioare ale atmosferei. În stratosferă, aceşti compuşi, sub acţiunea radiaţiei ultraviolete, pierd atomii de clor şi de brom.

Un astfel de atom eliberat se ataşează unei molecule de ozon, legându-se de unul dintre atomii de oxigen al acesteia, pe care îl desface, lăsând în urma sa o moleculă obişnuită, cu doi atomi de oxigen. Pe de altă parte, compusul clor-oxigen, monoxid de clor, este instabil chimic şi se desface rapid. Atomul de clor liber rămâne în atmosferă şi se ataşează altor molecule de ozon, continuând acţiunea de distrugere.

Ca urmare a acestui proces, nivelul de ozon din emisfera nordică a scăzut cu 4% pe deceniu. Deasupra a 5% din suprafaţa Pământului, în jurul Polului Sud şi Polului Nord, au fost observate diminuări ale stratului de ozon.

De-a lungul anilor, Guvernele au întreprins o serie de acţiuni pentru a întări Protocolul prin amendamente. Implementarea Protocolului a dus la o “cădere semnificativă a consumului substanţelor chimice dăunătoare ozonului în ultima decadă”. Oamenii de ştiinţă prezic că stratul de ozon va începe să se refacă în câţiva ani şi că va fi complet refăcut până în anul 2050, dacă se continuă implementarea Protocolului.

România a ratificat Convenţia privind protecţia stratului de ozon, adoptată la Viena în 1985, Protocolul privind substanţele care epuizează stratul de ozon, adoptat la Montreal în 1987 şi Amendamentele de la Protocol adoptate la Londra în 1983, Copenhaga în 2001 şi Montreal în 2001.

Atmosfera este însă în pericol, ca urmare este în pericol întregul mediu de viaţă. Este nevoie de un control riguros şi de măsuri radicale pentru ca viitorul atmosferei să fie sigur. Fiecare putem contribui la refacerea stratului de ozon, dacă protejăm mediul!

Mihăiţă Găină – declaraţie politică Investind în educaţie, investim în viitorul nostru;
Domnul Mihăiţă Găină:

“Investind în educaţie, investim în viitorul nostru”

Începutul anului şcolar este un eveniment care ne umple sufletele de nostalgie, pentru că este aproape imposibil să uiţi prima zi de şcoală, dar şi de bucurie pentru că le oferă copiilor noştri şansa şi accesul la educaţie, la perfecţionare, la o multitudine de valori necesare transformării în bine a societăţii. Tocmai de aceea, accesul la un sistem de învăţământ de calitate nu reprezintă vreo favoare, ci o obligaţie pe care noi, ca parlamentari, trebuie să ne-o asumăm colectiv şi individual, astfel încât copiii noştri să beneficieze de cât mai multe oportunităţi încă din primele până la ultimele zile petrecute în băncile şcolii.

Vreau să subliniez că orice leu alocat pentru îmbunătăţirea sistemului de educaţie oferit copiilor din mediul rural sau urban reprezintă strict o investiţie în prezent şi, mai ales, în viitorul nostru ca naţiune. Trebuie să depăşim stadiul individual de a proiecta diverse vise sau ţinte curajoase pentru anul şcolar 2017-2018 şi să depunem toate eforturile necesare, astfel încât să aducem îmbunătăţiri, din punct de vedere legislativ, actului pedagogic. De asemenea, trebuie să susţinem şi să contribuim la parteneriatul viabil dintre şcoală, familie şi comunitate. Mai mult decât atât, ne revine obligaţia să sprijinim toate deciziile guvernamentale oportune, precum şi schimbările legislative avizate.

Finanţarea infrastructurii educaţionale prin Programul Naţional de Dezvoltare Locală, acordarea de facilităţi şi burse pentru elevi şi studenţi sunt doar etape ale unui demers care se cere continuat cu multă consecvenţă şi rigoare. Indiferent de coloratura noastră politică, trebuie să facem în aşa fel încât Parlamentul României să devină o instituţie mai receptivă la vocea şcolii, la opiniile deseori critice despre unele aspecte ale sistemului de învăţământ, completând din punct de vedere legislativ actul educaţional.

În încheierea apelului meu la responsabilizarea tuturor factorilor decizionali privind creşterea standardelor sistemului de educaţie, ţin să îmi exprim aprecierea şi admiraţia pe care le-o port tuturor dascălilor şi să le urez mult succes şi putere de muncă! Mult succes şi pentru toţi şcolarii mai mici sau mai mari!

Anişoara Radu – declaraţie politică despre Priorităţi la începutul noii sesiuni parlamentare;
Doamna Anişoara Radu:

“Priorităţi la începutul noii sesiuni parlamentare”

Tema declaraţiei mele politice se concentrează asupra priorităţilor legislative şi politice de la începutul noii sesiuni parlamentare.

Prima sesiune a noului Parlament a fost plină de evenimente politice care au avut sau urmează să aibă un impact semnificativ asupra nivelului de trai al cetăţenilor.

La alegerile din decembrie 2016, PSD a primit un mandat clar din partea cetăţenilor, acela de a guverna în interesul oamenilor.

Alături de partenerii noştri din ALDE, am format un Guvern care a aplicat Programul de guvernare şi, prin măsurile adoptate, România a reuşit să aibă cea mai mare creştere economică din Uniunea Europeană.

Mai mult, printre legile cele mai importante adoptate de Parlament a fost şi Legea privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, o lege ce a pus un accent deosebit pe creşterea salariilor medicilor şi profesorilor.

A urmat o aşa-zisă vacanţă parlamentară pe perioada verii, spun aşa-zisă deoarece vara a fost plină de evenimente politice şi vizite de lucru în teritoriu.

Am considerat că cel mai bun lucru pe care pot să-1 fac este să îmbin pe perioada vacanţei parlamentare o scurtă perioadă de odihnă cu vizite în teritoriu, pentru a afla care sunt problemele reale ale tulcenilor şi ale administraţiilor locale din Tulcea.

Pot spune că a fost o perioadă fructuoasă, deoarece în cadrul evenimentelor politice s-au luat o serie de decizii ce urmează să fie aplicate în noua sesiune, iar prin vizitele de lucru am reuşit să stabilesc câteva priorităţi legislative care să vină în ajutorul comunităţilor din Tulcea.

De exemplu, în cadrul Şcolii Politice de Vară a Organizaţiei Femeilor Social-Democrate, organizată la Constanţa în perioada 24 – 27 august, s-a luat decizia de a fi certificate la nivelul Uniunii Europene produse tradiţionale româneşti. În acest sens, voi face toate demersurile pentru ca anumite produse tradiţionale româneşti din Delta Dunării să fie certificate la nivel european, cu scopul de a promova şi din punct de vedere gastronomic zona Deltei.

Mai mult, alături de colegii mei am susţinut promovarea unui Ordin al ministrului agriculturii prin care să fie simplificate cerinţele pentru producerea şi vinderea produselor tradiţionale, ceea ce va duce la creşterea numărului de persoane care vor putea comercializa astfel de produse şi, prin urmare, la creşterea nivelului de trai.

Din punct de vedere legislativ, voi susţine includerea în Legea salarizării a sporului de izolare pentru funcţionarii publici din Delta Dunării.

De asemenea, am promovat alături de colegii mei tulceni o iniţiativă legislativă prin care să fie extins termenul de administrare al unui teren din Murighiol de către Consiliul Judeţean Tulcea. Pe terenul respectiv urmează să fie construit un miniport, care va avea drept consecinţă îmbunătăţirea infrastructurii turistice şi creşterea numărului de turişti în Delta Dunării.

În afară de aceste aspecte, se anunţă o toamnă plină de evenimente, o toamnă în care vom fi chemaţi pentru a vota modificarea Constituţiei pentru susţinerea familiei tradiţionale, dar şi în care vom dezbate şi aproba o nouă Lege a pensiilor.

Nu în ultimul rând, vreau să vă asigur că voi fi în continuare deschisă la dialog şi la sugestii, iar prin deschiderea noului cabinet parlamentar la Macin am încercat să mă apropii şi mai mult de tulceni şi de problemele lor.

Mihai Niţă – declaraţie politică Ziua pompierilor trebuie celebrată ca un simbol al eroismului.
Domnul Mihai Niţă:

“Ziua pompierilor trebuie celebrată ca un simbol al eroismului”

Sărbătorim anul acesta, la data de 13 septembrie, împlinirea a 169 ani de la bătălia istorică din Dealul Spirii, în care sângele pompierilor militari din Bucureşti a înroşit câmpul de luptă, într-o confruntare cu trupele otomane, de douăzeci de ori mai numeroase, venite să înăbuşe Revoluţia Română de la 1848. Pompierii s-au remarcat şi în armata revoluţionară condusă de Avram Iancu, unde s-au înrolat voluntar. Cel mai mare număr de pompieri militari căzuţi la datorie se înregistrase anterior, la Focul cel Mare din 1847, din Capitală. Riscul şi înfruntarea fără preget a morţii sunt calităţi asumate permanent în profesia de luptător cu flăcările.

Drept recunoaştere a eroismului lor, veteranilor de la 1848 li s-a acordat prima decoraţie militară românească – “Pro virtute militari”, înfiinţată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

În timpul Războiului de Independenţă din 1877, a fost creată bateria de coastă “Independenţa”, care a participat la operaţiunile militare. Pentru faptele lor de arme, pompierii artilerişti au fost recompensaţi cu medalia “Virtutea Militară”. În luptă au căzut mai mult de jumătate din efectivul companiei de pompieri. Ceilalţi pompieri s-au retras, pentru a continua lupta, în tabăra generalului Magheru.

În epoca modernă, evenimentele care au încercat cel mai mult tenacitatea pompierilor au fost inundaţiile devastatoare din 1975 şi cutremurul din 1977. Nici iernile cu ninsori abundente nu i-au scutit de intervenţii la limita posibilului pe pompieri, iar echipajele SMURD sunt solicitate zilnic la evenimente dramatice.

Apreciez că, de-a lungul vremii, statul român a fost preocupat în privinţa modernizării sistemului destinat salvării de vieţi şi de bunuri. Cu toate acestea, dezvoltarea sistemului de urgenţă n-a ţinut ritmul cu evoluţia societăţii româneşti. Odată cu trecerea timpului, au apărut noi provocări pentru activitatea tot mai complexă a pompierilor, ceea ce conduce la constatarea că, deşi s-au făcut eforturi pentru înzestrarea acestei arme speciale, dotarea nu este suficientă, fiind necesare, în continuare, măsuri pentru modernizarea tehnicii, la nivelul existent în ţările dezvoltate.

Unele sincope în activitatea salvatorilor, cauzate de insuficienta dotare cu personal şi logistică, au provocat tragedii în ultimii ani. Abnegaţia personalului nu poate suplini gradul de înzestrare tehnică. De asemenea, starea infrastructurii rutiere lungeşte timpul de intervenţie, zădărnicind uneori munca salvatorilor, mai ales în condiţii meteo extreme. În unele cazuri, configuraţia urbană actuală obstrucţionează intervenţia maşinilor de pompieri. Lipsa unor utilaje de intervenţie adecvate a cauzat uneori moartea salvatorilor, iar judeţul Olt, pe care-1 reprezint în Parlament, şi-a dat tributul său de vieţi.

În concluzie, doresc să atrag atenţia asupra disfuncţionalităţilor existente în cadrul sistemului naţional de intervenţie în caz de urgenţe civile şi catastrofe şi fac apel la factorii decizionali să ia măsurile care se impun acum şi în viitorul imprevizibil.

Cu prilejul acestei frumoase aniversări, adresez felicitări întregului personal care munceşte pentru salvarea de vieţi, expunându-se necondiţionat la diverse pericole pe care le implică profesia lor nobilă!

2018-05-10T06:18:46+00:00